DACĂ FAC CE VREI MĂ OMORI? (Jeff the Killer)

Jeff este rănit iar eu...

Jeff: unde crezi că pleci?!
Eu: La școală...
Jeff: nu tu nu pleci acolo!
Eu: De ce?
Jeff: în primul rând Slendy dorește să te vadă.
Eu: Dar poate nu vreau!
Jeff: Vei vrea!
Eu: off!...bine!
Jeff: atunci grăbește-te...avem mult drum de mers.

Peste jumătate de oră:

Eram deja pe drum spre casa ceea cu criminali. M-am săturat să merg împreună cu el. Încă și amintirile din zilelor care eram violată nu-mi dau pace. Tot nu pot să uit priveliștea îngrozitoare când tata a făcut asta.
Eu: mai este mult?
Jeff: încă puțin...
Eu: tu de fiecare dată spui că încă puțin! M-am săturat mă întorc înapoi..

Când vreau să mă întorc și să plec acasă Jeff îmi pune piedică, iar eu cad la pământ. El începe să râdă de mine cum am căzut Dar eu în amintesc toate bătăile de joc care colegii mei îmi făceau. Pe obrazul meu curg câteva lacrimi. Încerc să mă scol dar piciorul mă doare tare.
Jeff: ok a fost amuzant acum poți să te scoli...
Eu: ........*tăcere*........
Jeff: tu mă auzi? am spus că poți să te scoli!
Jeff: ai o problemă cu piciorul?
Eu: păi asta e și problema nu pot să mă scol.
Jeff: ești așa de fragilă, nu înțeleg de ce.
Eu: Nu mă interesează, acum tu mă ajuți să mă ridic și să merg.
Jeff: off...stai...tu ai plâns?
Eu: Nu...
Jeff: De ce ai plâns?
Eu: ți-am spus eu nu am plâns!
Jeff: ok doar nu mai țipa...
El se apropie de mine. Apoi mă ajută să mă ridic de pe jos. După mă pune pe spatele lui.
Eu: Ce faci?!
Jeff: te ajut să mergi...
Eu: dar nu am avut în vedere așa să mă ajuți.
Jeff: Dar cum vrei?!, vrei să te țin în brațe ca o prințesă și să te sărut la urmă?!
Eu: Nu! Merge și așa...
Jeff: ești așa de grea❗ Cât mănânci tu❓
În mintea lui Jeff: este așa de ușoară...aproape mai ușoară decât Sally.
Eu: Prea mult vorbești 🙄.
Jeff: 😒...

Au trecut zece minute. Deodată aud cum cineva trage din armă. M-am speriat tare și l-am întrebat pe Jeff.
Eu: Jeff ce se întâmplă?
Jeff: trebuie să fie Hoody, nu știu.

Apoi se mai aude încă o dată cum cineva trage din armă. Patronul se țintește în piciorul lui Jeff apoi a început să țipe cu maturi. El cade împreună cu mine. Am căzut în așa fel că eu eram pe Jeff . A urmat o pauză lungă dar o întrerupe un glas cunoscut.
???: Te-am prins trandafirul meu)...
E-e..ra t-..tata.......
Tata: Unde ai dorit să pleci?
Eu: Ce vrei de la mine?! Lasă-mă în pace!
Jeff: Cine este și el?
Tata: Eu nu credeam că voi ajunge la așa metode de a omorâ.
Eu: Ce ai în vedere spunând asta?!
Jeff: Anna cine este el???!!!!
Eu: taci!

El se apropia de noi mai tare. Am început să plâng de frică că îmi va face ceva iar. Mă apropiam de Jeff mai tare ca să mă ajute dacă el vrea ce va să-mi facă.
Jeff: hei!...

La un moment el a ajuns foarte aproape de mine. Se apleacă spre mine și își pune mâna pe obrazul meu.
Eu: Nu te atinge de mine!!
Tata: De ce?
Eu: Lasă-mă în pace, te rog lăsa-mă!
Jeff: Ea a spus să o lași în pace!
Tata: Dar tu cine ești?
Jeff: moartea ta!
Tata: *râde* ascută dacă te atingi de ea rămâi fără picior!
Jeff: 🙄...
A urmat o pauză scurtă. Apoi el scoate din spate un lanț. Mă uit nedumerită la el și speriată, nu înțelegeam ce vrea să facă. Începe să se aplece spre mine. După îndreaptă spre Jeff pistoletul.
Tata: Da că nu vii cu mine el va muri
Eram speriată dar altceva nu am avut ce să aleg.
Eu: Bine...vin cu tine dar nu-i faci nimic... * Glas tremurat*
Tata: bună fată...
Jeff: Hei unde pleci?!
Mă întorc la Jeff și mă uit la el. Ne-am întâlnit cu privirea , eram plină de lacrimi. Apoi am leșinat...