DACĂ FAC CE VREI MĂ OMORI? (Jeff the Killer)

Eu și Jeff suntem prizonieri...dar nu mult timp

Mă trezesc într-o cameră uriașă iar eu sunt legată. Cu greu observ că Jeff este într-un colț al camerei legat. El era fără cunoștințe, se pare că suntem prizonieri. Apoi Jeff se trezește .
Eu: Jeff! Ești bine?
Jeff: Nu...am o durere mare de cap și încă piciorul mă doare.  Stai unde suntem?
Eu: nu știu...se pare că din cauza lui.
Jeff: Dar ce ți-a făcut el că îl urăști așa tare?
Se aude un glas în gândul meu...
Vica: Spune că el este tatăl tău și simplu nu-ți plece de el.
Eu: Simplu nu-mi place de el .
Jeff: ciudat...
Eu: Ai spus ceva?
Jeff: Nu nimic.
In gândul lui Jeff: Este foarte ciudat, aproape nimeni nu poate urâ pe cineva fără o explicație. Trebuie mai mult să aflu despre acest om.
In cameră intră tata cu ceva în mână. Apoi se apropie de mine.
Eu: ce vrei să faci?
Tata: nimic doar să îți dau o pastilă de cap.
Eu: Mie nu-mi trebuie pastilele tale!
Tata: Dar de ce? Eu îți vreau numai binele...
Eu: Numai binele?! După tot ce mi-ai făcut?!
Tata: Nu spune că nu ți-a plăcut?
Eu: Nu nu mi-a plăcut și niciodată nu-mi va face. Dă-mi drumul!
Tata: Dar pentru cuvintele acestea vei fi pedepsită.
El mă dezleagă de frânghie. Și mă apucă de braț strâns.
Jeff: Hei! Ce faci?! Las-o în pace!
Tata: Dar tu taci sau pedeapsa ta va fi mai rea.
Eram speriată dar apoi îmi aduc aminte de cuvintele lui Vica.
Eu: *În șoaptă* ajută-mă am nevoie de tine...
Tata: Ce ai spus?
Îmi închid ochii și apoi...
Perspectiva lui Vica:

Apoi îmi deschid ochii. Se pare că ea are nevoie de ajutor. Desigur că partea mea sadică s-a întors. Îl pălesc cu piciorul în stomac apoi îl apuc de păr și îl dau cu capul în perete. Până la urmă a leșinat. Mă îndrept spre Jeff ca să-l eliberez. El se uită la mine uimit...
Eu(Vica): Ce este?
Jeff: de când ai învățat să te bați?
Eu(Vica): Dar eu nici nu m-am învățat, adică eu nu sunt Anna.
Jeff: Dar atunci cine ești?!
Eu(Vica): în primul rând mă cheamă Vica. În al doilea rând sunt a doua a ei cunoștință.
Jeff: dar ea nu a spus nimic despre tine.
Eu(Vica): Fiind că eu așa am dorit.
Jeff: Atunci tu ești aceea cu ochii roșii?
Eu(Vica): Da, dar mai este și partea Depresivă.
Jeff: Din cauza voastră capul a început să mă doară. Dar ce ia făcut omul ăsta ei?
Eu(Vica): Tu dai prea multe întrebări. Dar la această întrebare îți va spune ea.
Jeff: OK...
Perspectiva mea:
Mă trezesc în camera lui Jeff. El stătea lângă mine și se uita în telefon.
Eu: Jeff....
Jeff: Te-ai trezit, cum te simți?
Eu: Mă doare tare capul...
Jeff: Osă treacă...
Eu: Cum am scăpat de acolo?
Jeff: A doua a ta cunoștință nea ajutat.
Eu: Vica?
Jeff: Da...
Eu: Stai...voi ați vorbit ?
Jeff: Da
Eu: și ce ți-a spus ea?
Jeff: o informație...
Eu: *înghit în sec* care?
Jeff: nu contează... haide scoalăte trebuie să mergem după lucrurile tale.
Eu: Dar piciorul tău?
Jeff: Tot normal...
Eu: se poate ca să nu plecăm acum?
Jeff: De ce?
Eu: Nu vreau acum...
Jeff: Bine... odihnește-te
Jeff se ridică de pe scaun și plecă din cameră. Era ciudat el dar poate simplu îmi pare.
În gândul lui Jeff:
Conversația cu Vica și Jeff
Vica: Ce sentimente ai spre Anna?
Jeff: Nu le am...
Vica: ești sigur?
Jeff: Da.
Vica: ok...
Jeff: Poate îmi spui mai multe despre ea?
Vica: Pentru ce ție?
Jeff: Să o aflu mai bine
Vica: ești sigur?
Jeff: Da
Vica: Uite de când era Anna mică ea nu avea o viață chiar așa de bună. La școală este mereu bătută de colegii de clasă. Acasă ea la fel este bătută, părinții ei beu și a fost două conflicte cu tatăl ei...
Jeff: Care conflicte?
Vica: Eu nu pot să-ți spun fiindcă dacă toți vor afla despre ea nu mă va ierta. Ea singură crede că din cauza la asta o vor urâ toți. Când va fii gata atunci va spune la cineva.
Jeff: Ok...
În mintea lui Jeff:
Înseamnă că ea ascunde ceva dar nu vrea să spună despre asta. Astăzi voi încerca să aflu mai multe.