Capitolul 12

159 87 65
                                    

╔═══════꧁꧂═══════╗

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

╔═══════꧁꧂═══════╗

- Nu o să permit nimănui să moară așa cum a murit fiul meu! țipase directorul în microfonul de pe birou, toți adolescenții aflați în facultate urmând să sară ca arși.

- Păcat că el nu știe cum a murit Jordan... murmură Billie mai mult pentru ea, rămânând calmă și încerând să nu atragă atenția celor din jur.

Dar oarecum dăduse greși, deoarece Owen își întoarse privirea spre fata cu părul alb fix în momentul în care i se păruse că-i auzise vocea.

- E totul în regulă? își permise băiatul cu păr lung să întrebe, iar Billie își dăduse ochii peste cap.

Acesta își plecase capul, continuând să se joace cu furculița prin farfuria goală care-i fusese oferită de doamnele trecute de prima tinerețe de la cantină. Bineînțeles că mâncatul la cantină era, mai nou, doar un pretex pentru a petrece puțin timp împreună cu Billie.

În timp ce amândoi se adânciră în tăcere, Owen încerca să nu mai privească atât de intens lentilele în spatele cărora se ascundeau ochii blânzi de culoarea smaraldului care-i colorau fața fetei.
Chiar dacă brunetul mai avea puțin și se pierdea prin ochii ei, Billie încerca din greu să termine de citit cartea pe care începu s-o citească la rugămințile unei profesoare.

- ,,Departe de lumea dezlănțuită"? o întrebă Owen în momentul în care reușise să vadă coperta destul de deteriorată pe care o avuse cartea. E o carte foarte bună.

- Crede-mă că nici nu știu ce citesc. Știi foarte bine că doamna Monaghan are câte o carte pentru fiecare, iar acum o săptămână a zis că asta mi se potrivește.

- ,,O femeie tânără și încăpățânată se joacă în permanență cu inimile bărbaților care îi ies în cale. Asta până în ziua în care propria ei inimă este frântă și viața sa scapă de sub control, iar singura persoană care o mai poate ajuta vrea să plece de lângă ea." De ce crezi că ți s-ar potrivi așa ceva?

Și exact atunci, satelitul iubirii începu să se rotească prin capul fetei cu păr alb, în timp ce privirea-i mătura gunoiul de timp pierdut și greul o apăsă tot mai tare.
Ridicându-și ușor privirea, ochii lui Billie se întâlniseră cu cei a lui Owen, temperatura crescând brusc în ritm de termometru pentru amândoi. Parșivele sentimente ale fetei o împingeau spre păcat, în timp ce în interiorul ei începuseră să țipe glasuri mute în marea de tăceri.

Și fata începu să aibă furnicături în întregul corp, chiar dacă mintea ei scurma printre litere, căutând cuvinte care nu-i aparțineau. Își dorea din tot sufletul să poată spună ceva sau cel puțin să-i explice băiatului despre iubirile ei eșuate, dar nu știu cum, Billie reușise să tragă obloanele de la geamul sufletului ei spunând:

Un cântec pentru o crimăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum