Capitolul 21

122 24 55
                                    

╔═══════꧁꧂═══════╗

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

╔═══════꧁꧂═══════╗

          — Ți-am cerut un sărut!

          — Și eu ți-am spus că nu sunt de-acord!

          Țipetele distruse și ecourile țiitoare răsunau precum un cântec surd în camera de cămin a lui Sam.

          Roșcata din fața lui avea părul șifonat și abia se mai ținea pe picioare, cămașa lungă și neagră din satin alunecându-i de pe umăr din secundă în secundă, făcând-o să se simtă mult mai uzată decât înainte.
          Buzele-i erau umflate, iar buricele degetelor îi tremurau în cel mai belicos mod, arătând de parc-ar vrea să-l strângă pe creț de gât cu prima ocazie.

          Își plasă mâna dreaptă pe umărul lui, apăsându-l cu putere. Voia să-l chinuie. Să-l facă să se simte mort și toată toxicitatea să se răsfrângă asupra lui, făcându-l să tânjească după ultimul strop de bucurie stors din trupul care atunci fusese complet rânced. Să-l facă să-și ceară scuze, ca și atunci când o suliță ascuțită i-ar străpunge inima plină cu puroi beteag, iar recunoașterea păcatelor spurcate ar fi singurul leac.

          O durea sufletul știind că atâția ani fusese folosită de un om atât de slut. Un om căruia-i încredințase toate sentimentele, iar el pur și simplu le pierdu în vidul crunt al nepăsării apăsătoare.

          — Nu mai vreau să te văd în fața ochilor mei! Te urăsc! îi urlă fata-n față, lăsându-și buzele să tremure nebunește de tare în momentul în care realizase ce se întâmplă cu adevărat.

          Nu-i încredințase sentimentele ei lui Sam. Nu i le încredințase, pentru că nu avea sentimente pentru el. Nu avea sentimente pentru bărbați.

          — Ești patetică. Mi-ai cerut nenumărate favoruri, iar acum tot eu sunt de vină, doar pentru că tu te-ai lăsat condusă de inimă și ai ales să te îndrăgostești de mine? Ceea ce am făcut noi nu implica farfasitele astea de sentimente, însă tu ai crezut că trăim în basme, îi spuse crețul pe un ton autoritar, reușind să îndepărteze mâna lui Beverly de pe umărul său.

          — Nu m-am lăsat condusă de inimă! Nu m-am îndrăgostit de tine! De fapt, din cauza ta nu am putut să fiu cine am vrut! Nu am putut fi persoana pe care Cel de Sus a creat-o! M-ai făcut să cred că sunt atrasă de persoanele hămesite! M-ai făcut să cred că bărbații mă pot face fericită și că ei sunt cei pe care-i iubesc de fapt! Uite că nu-i așa. Sunt atrasă de femei, Samuel! Femei! Tu nu ești femeie, dar ai crezut că poți să mă faci din nou ,,normală" dacă te prefaci ca ești îndrăgostit de mine! Nu ai fost îndeajuns de bun pentru mine!

         Făcu mai apoi o pauză, strângându-și toate lucrurile și punându-le rând pe rând în rucascul murdar cu care venise până acolo.

Un cântec pentru o crimăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum