Un cântec pentru o crimă

Capitolul 2

╔═══════꧁꧂═══════╗

— Nici acesta nu este vinovatul, îi spusese un polițist lui Sydney în timp ce îi dăduse voie unui băiat să iasă din cameră.

Fata tăcu mâlc. Acel băiat era cam al șaptelea care intră în biroul directorului și ieși în mai puțin de douăzeci de minute.

— Asta înseamnă că pot pleca, nu? întrebase Sydney deja fiind exasperată.

După ce își băgă cartea cu coperta groasă și paginile aproape galbene în rucsac și îl închise, oftă lung și amar încercând să uite că sufletul ei se stinge încet încet și moare de dorul lui Jack.
Îi era cam imposibil să-l uite pe fratele ei pe care îl iubise enorm și îl iubea și atunci, chiar dacă el era acolo sus și ea era jos, pe Pământ.

— Domnișoară, mai este un băiat pe listă și nu putem amâna interogarea lui. Începând de mâine, vom interoga fetele, chiar dacă ne-ar putea lua vreo trei sau patru zile, mai adăugase polițistul, permițându-i băiatului din capătul holului să intre în biroul directorului pentru a începe să-i pună întrebări.

Pașii lui grei și bocancii pe care se chinuia din greu să-i păstreze curați scoteau niște sunete apăsate, care veneau oarecum să perturbe liniștea îmbătătoare de pe hol.
          Creața îl privea în ochi, deși el păstra o privire neutră în timp ce înainta spre birou. Din gesturile lui toată lumea își dădu seama că era greu de intimidat. Când își dădu părul după ureche îi zâmbi lui Sydney, pentru prima dată cei doi făcând contact vizual.

Schimbul de priviri le producea amândurora un sentiment plăcut, chiar dacă pentru prima dată, el simțise că îi arde stomacul.
Pentru creț era plăcut că o vedea pe fată zâmbind sau cel puțin încercând să-și înece amarul și toate grijile care-i atârnau pe umerii firavi în fericire.

— Numele și prenumele, te rog, îl oprise polițistul, punându-i mâna pe umăr pentru a-i șterge într-un mod teatral praful de pe geacă.

— Samuel Petterson.

           "Samuel? Deci Sam e doar prescurtarea numelui său real." gândi Sydney pentru ea.

Deși părea foarte obosit (sau cel puțin privirea lui și cearcănele pe care fata nu le observă încă de la început spuneau asta), își păstră același zâmbet scârbos de drăguț și fluieră înainte de a intra, examinând-o scurt pe Sydney.

            Polițistul îi făcu semn lui Sam să se așeze pe scaun, dar acesta i-o luă înainte, ajungând să-i facă el semn polițistului.
             Acesta își încrucișă brațele la piept, așteptând ca bărbatul din fața lui să înceapă să-i pună întrebările alea tâmpite, iar el să răspundă batjocoritor la toate.