Capitolul 8

219 96 74
                                    

╔═══════꧁꧂═══════╗

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

╔═══════꧁꧂═══════╗

Alles Gute zum Geburtstag!¹ spuseseră în cor toți adolescenții adunați la cafenea pentru a-i celebra ziua de naștere a lui Sydney.

Deși erau doar cinci persoane în întreaga cafenea, bucuria lor umplea întreg spațiul gol și făcea să pară că acea petrecere avea zeci, ba chiar sute de invitați.

Owen și Billie strânseseră bani în ultima săptămână, fix pentru a putea închiria cafeneaua pentru prietena lor. Simțeau că aceea era cea mai bună răsplată pentru faptele ,,eroice" făcute de Sydney pentru cei doi și nu numai.

— Pune-ți o dorință! exclamase brunetul râzând, în timp ce-i adusese fetei o prăjiturică în vârful căreia se chinuise să înfigă o lumânare.

Cu toții se simțeau bine, în special Sam, care insistă să stea lângă creață pe tot parcursul desfășurării evenimentului atât de important din viața ei. Nici el nu știa chiar de ce fusese atât de insistent, dar ce era cel mai clar era faptul că el își dorea să-i simtă emoțiile.

Da, era practic imposibil, dar mintea lui dintotdeauna credea că în momentul în care ești mai apropiat de o persoană, parcă-i poți simți exact emoțiile prin care trece în acel moment.

Sydney suflă în lumânare, reușind s-o stingă din prima, apoi afișase un zâmbet candid, deși în interiorul ei se dădea o adevărată luptă.
Mareea sufletului ei îi producea încontinuu valuri devastatoare, luând-o și purtând-o prin cele mai negre gânduri, scăldându-i interiorul ochilor cu amintiri infecte, pline de durere și chin.

,,Sper să nu-mi afle nimeni secretul." gândi în sinea ei, aceea fiind singura ei dorință.

Și exact atunci toate memoriile acelea nenorocite i se revărsau prin minte și o făceau să-și aducă cu greu aminte tot ceea ce-i omorâse spiritul de copil și inocența din copilărie.

,,- Syd, când naiba ai de gând să termini? îmi reproșase fratele meu de nenumărate ori, pișcându-mă peste încheietura delicată a mâinii cu un elastic.

Ai puțină răbdare, îi răspunsesem înapoi, admirând-o inc-o dată pe fata din oglindă care era mult prea frumoasă pentru a fi doar reflexia mea.

Acesta mă privise râzând, apropiindu-se de fereastra din camera mea și trăgând perdelele, împiedicând petalele de soare din a-mi mângâia pielea de culoarea scorțișoarei.

Un cântec pentru o crimăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum