Nu am simțit nimic. Întuneric. Întuneric complet. Nimeni nu era acolo să mă aștepte. Întuneric infinit. Nu era tristețe, nu era fericire. Era un gol. Ma simteam pierdută, dar in același timp simteam ca ma aflu unde trebuie. O parte din mine lipsea. A rămas cu toți ceilalți. Eram singura. Singura și pierdută in întuneric. Era un lucru liniștitor in toată aceasta durere. Era o liniște asurzitoare care nu ma lasă sa gândesc. Nu ma lasă sa ma gândesc la ei, la mine, la tot. Simteam ca mi-am găsit sfârșitul, dar nu voiam sa se termine așa.
Înainte sa adorm, i-am văzut pe toți, mi-am amintit de ei și de lucrurile care ne leagă. Am simțit din nou caldura soarelui, briza vântului și i-am vazut pentru ultima data ochii. Misterul lor nu a fost elucidat. Totul a rămas neclar. A fost un final neașteptat. De ce a fost nevoie ca floarea sa moara? De ce a fost nevoie de o sfâșiere? De ce a fost nevoie de atâta durere pentru a încheia ceva?
De ce nu pot sa schimb asta? Timpul s-a scurs in mâinile mele tremurânde și înghețate de spaima, de neliniște. Nu pot uita privirea înghețată de pe chipul ei.
O secunda și... totul a venit din nou la mine. Sticla rece s-a spart, iar când ea s-a spart, sufletul meu a fost împrăștiat in mii de bucăți. Neliniște. Liniște. Neliniște și liniște, dar totuși nu înțelegeam nimic. Cum puteam explica când nu-mi găseam cuvintele? Cuvintele nu erau făcute pentru sentimentele mele. Nu puteau înțelege. Nimeni.
Și brusc... totul devine iar negru. Negru. Fără nimic altceva. Nici o remușcare, nici o amintire, doar gol. Cum pot descrie acest gol? Nu-mi găsesc cuvintele. Dar tu știi mai bine.
Te aștept.
CITEȘTI
Doar Prieteni
Teen FictionSe spune că un băiat și o fată nu pot fi doar prieteni, însă ea va simți asta pe pielea ei. Loren era o fată simplă de 17 ani, iar el un băiat ce nu a avut niciodată parte de o iubire adevărată. Pusă în postura de o bună prietenă, va reuși să păstre...
