Doar Prieteni

Capitolul 29

- Ieși dracu de acolo! spune spre mine.

      Ma târăsc speriata in spate, apoi strig după ajutor.

- Ajutor! Aju-! Mmmm!

     Îmi astupa gura cu mâna, însă o mușc.

- Ah! Târfă ce ești! spune, apoi simt ceva ascuțit și rece la gât.

- Te rog, nu! spun, plângând.

- Shh! Te tai dacă mai scoți un sunet!

Am putut sa-i recunosc vocea. Era Cara. Plâng și încerc sa fac zgomot. Dar degeaba, nimeni nu ma auzea.

- Ți-am zis sa taci! spune, apoi îmi înfige lama rece și ascuțita în mâna. Simt cum sângele îmi tasneste, curge și se împraștie peste tot.

Urlu de durere, un urlet înăbușit și suprimat de palma sa peste gura ta.

- Bun! Acum sigur o sa ma asculti. Ridica-te! spune, apoi ma împinge in afara încăperii. Mergi!

Merg cu greu, mâna durandu-ma îngrozitor, plângând și încercând sa văd prin întuneric. Plâng iar și iar.

- Mergi și nu mai plânge. O sa ti se vindece mâna și dacă nu, mai ai o mâna! Treci peste! O sa trăiești și fără o mână.

Plâng și mai rău când aud asta, dar ma opresc, gândindu-ma doar la faptul ca ar putea sa ma înjunghie iar. Unde erau toți gardienii?

- Probabil te intrebi unde sunt toți acum. O întrebate excelenta! Pai lasă-ma sa-ți zic. Am oprit curentul din aripa B, adică zona unde sunt ținute deținutele, iar programul gardienilor s-a încheiat, așa ca nu e nimeni. Nu pot sa tin curentul oprit mult timp, pentru ca o sa observe. Mișcă-te! Trebuie sa reparam asta! Ori murim amândouă!

Merg mai repede, apoi ma opresc, fiind ținuta de Cara.

- Am ajuns. Tine asta așa! Sa nu o miști! spune, dându-mi o lanterna.

Scap lanterna, din cauza durerii insuportabile de la nivelul mâinii.

- Ce ți-am zis! spune, simțind iar lama rece la gât.

- Nu, te rog!

- Ok, ok! Gata! Calmează-te, Cara! Tine!

Tin lanterna spre panoul electric. Cara trage o maneta, apoi curentul electric revine.

- Bun, acum sa mergem. Trebuie sa ajungem... face o pauza, apoi scoate o harta din buzunar. Aici, spune arătând cu degetul pe un X.

- Unde e asta? spun curioasa, dar in același timp speriata.

- Secreeet. Dacă ai știi, n-ai mai veni.

Ma opresc, apoi Cara se întoarce spre mine cu o privire înghețată.

- Ce e? Doar nu ți-e frica... Oh, haide, Loren! Strici surpriza! spune furioasa.

Încep sa plâng, temându-ma pentru viața mea.

- Nuu, nu plânge. Ok. Ok. Mergem la prietena ta, babygirl.

- Cara, ai înjunghiat-o! spun îngrozită.

- Daaa, știu. Dar am făcut-o pentru tine Loren! La naiba, Loren! Am făcut toate astea pentru tine, iar tu nu poți aprecia nimic. Te-am salvat! spune uitându-se la mine furioasa, de parca ar fi gata sa înfigă cuțitul in mine.

Rămân înghețată, apoi decid sa-i fac jocul.

- Știu. Doar ca m-ai speriat. Nu ma așteptam sa ma salvezi așa. E... ma opresc pentru o secunda, un plan genial. Nu ma puteam gândi la asta. Ești extrem de inteligenta.

Vreau sa par convingătoare, dar privirea speriata ma trăda.

- Crezi asta? Nimeni nu mi-a zis asta! Toți... toți zic ca sunt nebuna, Loren! Tu ești singura, spune apoi începe sa plângă.

- Chiar cred asta. Shh! Nu plânge! spun, îmbrățișând-o.

Se desprinde din îmbrățisarea mea, apoi ma săruta. Nu ma așteptam la asta, însă o sărut și eu. Este un sărut aprins și încercam sa o distrag. Bag mâna in buzunar, iau cuțitul, apoi fug in direcția opusa.

- Curva ce ești! striga după mine.

Fug cât ma țin picioarele, apoi o iau la dreapta. Cred ca mi-a pierdut urma. Ajung la biblioteca și ma ascund printre rafturile pline de cărți. Brusc, lumina se stinge. Știa ca sunt aici.

- Oh, Loren. Nu ți-ai învățat lecția. Ok, înțeleg ca nu ma placi, dar sa ma trădezi așa, după ce te-am salvat... ia o pauza, asta nu pot sa înțeleg.

Ii aud pașii apropiindu-se. Ma indepărtez, ascunzandu-ma printre rafturi.

- Nu te mai ascunde! tipa, apoi aud o bubuitura, urmată de alta, și de alta, și de alta, apoi sunt strivită.

Raftul plin de cărți era pe mine, eram acoperită de cărți.

- Ți-am zis sa nu te mai ascunzi. Dacă m-ai asculta măcar o data! Dar nu, Loren! Tu... tu ești complicata. De asta îmi placi.

Nu ma puteam mișca. Era lângă mine, însă nu puteam face nimic. Doar ma zbăteam in disperarea de a scapa.

- Știi ca te zbați degeaba. Ok, te ajut. Dar gata cu jocurile astea!

Ridica raftul cu greu, dar in cele din urma reușește.

- Multumesc, spun ridicându-ma.

- Bun, acum vino! Trebuie sa mergem la babygirl. E la etajul 4, mai avem un etaj.

Dau din cap, apoi o urmez. Încă aveam cuțitul. Profit de faptul ca era in fata mea și o înjunghii in ceafa, insa se întoarce brusc și ma prinde de gât, lovindu-ma de perete.

- Ahh! Ce ți-am zis, Loren! Ce ți-am zis! tipa disperata de durere.

Eram înghețată. Nu ma mai mișcam. Ma strângea din ce in ce mai tare. Îmi pun mâinile in jurul bratelor sale, însă nu o puteam opri. Infig cuțitul și mai adânc, ea zbierand de durere. Scoate un strigat îngrozitor, apoi simt ma strânge cu putere de gât. Ma împinge spre fereastra, încerc sa-i rezist, dar simt cum rămân fără aer. Puneam in continuare presiune pe cuțit. Îl scot, apoi o injunghii in gât.

- Ahh! zbiară de durere, apoi aud zgomotul sticlei sparte.

Ii văd fata îngrozită de durere, iar urletul sa se tot derula în mintea mea.