Capitolul 7-O zi de Noiembrie

7 0 0
  • Dedicat lui Lin Valeriu Stoian
                                    

''Draga jurnal,

Stiu ca nu am mai scris de o saptamana , insa raceala care m-a cuprins exact dupa cina luata cu familia lui Cyan, nu imi da pace. Sunt blocata in camera mea cu un termometru-din acela de raceli-in gura si cu o punga de cuburi de gheata pe frunte. Nici patura cu care m-a infofolit Claire-cu grija- nu imi da sentimentul ala de patura-nou-nouta-si-caldurosa.Ma simt in starea aia deplorabila a unui copil mic care s-a julit si il doare rana. Ei pe mine ma doare gatul,capul,stomacul si pe deasupra, ca a avut grija Dumnezeu de fericirea mea, imi mai curge si nasul -ca un robinet-''

In timp ce scriam toate aceste , usa mea iar facea zgomotul ala enervant de HEI TREZESTE-TE CA NU ESTI FRUMOASA ADORMITA! iar in spatele ei era Cyan, printul care ma salva din somnul meu adanc. Am chitait usor in timp ce al s-a apropiat de mine.Probabil inca eram in starea aia ciudata de frenezie-raceala pusese stapanire si pe creierul meu-. Asadar, m-a luat in brate si mi-a sarutat fruntea pe care punga plina de cuburi de gheata o lasase mai rece decat inima Biancai Dragusanu.Ochii lui emanau teama si ingrijorare.''Stai calm'' am soptit printre tuse.El a dat din cap afirmativ si s-a asezat langa mine ,pe pat. TV-ul derula o emisiune cu Oprah ,dar toti stiu ca ,defapt, era de fundal. Vorbeam despre excursia pe care urma sa o organizeze liceul nostru.Sau bine, mai mult el vorbea, eu doar schitam chestii pentru ca vocea nu ma prea ajuta.,, Excursia, spunea entuziasmat Cyan, va avea loc in Grecia ,in Halkidiki.Stii ca mereu am vorbit sa ne facem o vila acolo, pe plaja aia,,.-batea apropoul despre dorintele mele,el le zicea,,noastre,,- M-am oprit din transa,uitandu-ma in gol un timp apoi l-am privit in ochi.

A: Trebuie sa mergem ,Cyan! -aveam o fata de bolnava hotarata,ceea ce-l facea pe Cyan sa se amuze putin-

C: Orice pentru inimioara mea.-m-a cuprins in brate,aplecandu-se putin peste mine-

A: Totusi cand este?-intreb eu putin trezita din fantezismele ce le concepeam cu privire la excursie-

C: La sfarsitul anului. Ai mei mi-au zis ca si-au facut o parere destul de buna despre tine si ca ma lasa sa merg cu o conditie.-zise el putin stramtorat si ma saruta usor pe buze-

A: Ce? Ce conditie?-sar eu ca arsa din pat, apoi realizez ca nu am energie deloc si cad usor pe asternuturile mele albastre-

C:Au spus ca vor reteta pentru hamburgerii .-la auzul acestor cuvinte am facut ochii cat cepele si am ras din toti plamanii mei,adica 1/2 din ce a mai ramas-

M-am ridicat usor din patura care-mi acoperea jumatate de corp, ajungand pana la coapse, si m-am dus la birou pentru a scrie reteta. Doua chifle alcatuite din...

Claire intra in camera si ma intreba daca nu vreau ceva de mancare, la cat de dezhidratata eram ,cred ca ma confunda cu o stafida. I-am cerut un sandwich cu salata ,sunca si cascaval-preferatul meu- si un suc de portocale si pentru Cyan la fel.Iubitul meu butona de zor telecomanda in timp ce eu terminam de scris reteta...se prajesc....

C:Nu e asa ca vi din nou langa mine? Mi-a fost cam dor de tine,iar tu stai la doi metrii. -afiseaza o mutra acra si adorabila-

A:Gata ,am terminat. Ce vrei? Bataie?-ma napustesc asupra lui si il musc de gat in timp ce ii dau palme -

C:Nu stii cine conduce aici?-se pozitioneaza deasupra mea si ma saruta lung-

A:EU! -ii raspund la sarut, limba mea impreunandu-se cu a lui;-

C:Nu crezi ca tricoul asta nu mai e folositor?-ma mangaia pe abdomen ajungand pe sanii mei acoperiti de sutien.-

A:Ba mai e!-imi asez tricoul in pantaloni si ii trimit o bezea; fata lui devine lunga la auzul cuvintelor mele.-

C:Daca asa vrei sa jucam ,bine! -ia telecomanda din nou si da pe DigiSport-

Claire ne anunta ca micul dejun era deja pregatit. Sar repede din pat in timp ce Cyan inca se mai chinuie sa stinga TV-ul si pornim pe scari. In bucatarie, Claire ducea o discutie cu cine ma?! Judele?Nu si azi Claire , nu si azi! L-am tras pe Cyan doua minute din bucatarie si i-am povestit despre toata treaba asta insa nu a parut cine stie ce de mirat.Am luat toti loc la masa ,am vorbit si ne-am mancat meniul,care brusc imi adusese din nou pofta de mancare dupa mult timp. Slabisem la 45kg.,, Chhh...Boala asta,,zic eu deodata iar apoi constientizez ca vorbesc cu voce tare. Doua beculete mi se aprind in obraji, ei luand o nuanta de rosu aprins.La auzul acestor cuvinte, Cyan incepe sa pufneasca in ras.

C:Vai ,vai, saracuta!-frace o mutra de catel plouat-

A:Osa vezi tu cine e saracut azi!-ii raspund cu un zambet malefic si il ciupesc pe sub masa de picior-

Dupa ce termina micul dejun, Cyan urca repede scarile si eu -ca o beluga in devenire-dupa el.Se opreste brusc deodata in fata patului si reflexul meu este de a-l impinge. Exact asta se astepta de la mine deoarece in acel moment ma trage dupa el si ma imobilizeaza cu o stransoare de urs.ACUM CINE E SARACUT? repeta subconstientul meu. Asa ca il musc de bratul stang iar el scoate un AAAAplin de durere si nervi. Se repede asupra mea si imi spune in soapta la ureche SPUNE-TI RUGACIUNEA -normal ca pe mine ma bufneste rasul care este astupat de sarutul lung pe care mi-l da. Ii raspund la sarut,incolacindu-mi picioarele peste coapsele lui si atingandu-i cu mainile abdomenul,gatul si bratele. Sarutul lui continuă spre gatul meu-ma face sa gem de placere- își plimbă varfurile degetelor pe coapsele mele ajungând la fese. Strange posesiv de ele în timp ca sărutul lui se muta de pe gat,pe piept. Imi strecor mâinile în parul lui si il trag usor de suvitele brun-castanii. Sfârșim acest joc printr-o imbratisare apoi ramanem tacuti...

Dupa câteva ore...

Eu si Cyan ne plimbam în parcul Ravensky. Vântul sufla tare-si imi deranja freza;pfff- semn ca se apropia iarna. Mici fulgi cădeau rar din cer,amintindu-mi de vremurile cand ieseam cu tata afara pentru a admira ''prima ninsoare''. Un zâmbet trist imi chinuia fata iar persoana de lângă mine observa ca nu e ceva in regula. Ne îndreptam usor,spre locul nostru,care ramasese pustiu. Odinioară, nu era zi în care sa nu merg acolo,însă acum deabea imi mai făceam timp sa vin. Am petrecut ziua acolo fotografiind cu aparatul meu Nikon păsările care plecau acum spre țările calde. Așa am petrecut o zi de Noiembrie friguroasă....

--------------------------------------------------

Ravensky ParkUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum