Ravensky Park

Capitolul 8-Scrisoarea

,,Draga Angela,

Stiu ca nu v-am mai contactat demult, dar am simtit nevoia sa va fiu alaturi in perioada sarbatorilor de iarna.Stiu ca poate acum ma renegi,ca tata, dar vreau sa stii ca te-am iubit si o sa te iubesc mereu.Am vrut sa va fac o surpriza si sa vin, dar seful de la locul meu de munca nu imi da liber, asa ca planul meu s-a dus.Insa nu am uitat de tine si nici de Claire. Spune-i ca o salut si ca o iubesc de la cer pana la pamant.

Cu drag,

Tata,,

Cand am ajuns acasa dupa plimbarile mele obisnuite si zilnice cu Cyan am observat ca din nou Claire se baricadase in baie.Semn ca ori se gandea la tata, ori judele facuse inca o greseala-tipica lui-.M-am hotarat sa o las in ale ei,si ca orice fata -din aia harnica- am inceput curatenia de pre-sarbatori.Am inceput cu etajul care cuprindea camera mea si a lui Claire. In final, ajunsa in camera lui Claire, am observat ca era imaculata.Nu m-a mirat prea mult,deobicei asa era. Doar un singur lucru striga dupa disperare in camera ei. Un plic.Un plic pe pat.HMMM.Am baricadat camera si am inceput sa deschid plicul cu stanta  GRECIA,HALKIDIKI,destinatia excursiei scolii noastre. Am desfacut plicul, mai curioasa ca un copil care isi primea cadoul  de Craciun, si am citit randurile frumos scrise. Din ochi au inceput sa imi izvorasca lacrimi fierbinti.Era tata.Ii pasa. Inca ii mai pasa de noi, ca familie. Dupa scrisoarea asezata cu grija in plicul de doua ori cat ea,erau ascunsi 1000 de lei pe care era o hartiuta cu mesajul CA PRINTESA MEA SA PRIMEASCA TOT CE ISI DORESTE EA, DE CRACIUN.

Asta era motivul pentru care Claire iar medita in dus. Pff. Cine s-ar fi gandit. Si daca...-creierul meu era asa ametit incat chiar a avut o idee buna- Desi nu scria adresa locuintei pe plic, am hotarat-de una singura- ca atunci cand plecam cu scoala in excursie sa-l caut pe cel care se credea acum ''tatal meu''si sa ii multumesc pentru atentie si grija. Desi demult nu mai aveam decat un parinte, care tinea loc si de mama si de tata si de prietene, am decis ca e ,,normal,,sa ai doi. Oricum judele nu se putea numi tata. El era....judele.Atat.

M-am indreptat spre mobilul meu si am inceput sa formez un numar.Claire tocmai iesea din dus cu ochii rosii de la plans. A stiut ca il citisem,ca aflasem despre tot. Normal ca mai erau scrisori de la el,de la misteriosul pe care mi l-a ascuns atat timp.Ea le ingropase in trecut, mai ales, intr-un cufar vechi in pod. Am intrerupt apelul cand mi-a spus si despre celelalte scrisori. Nu era drept! Claire dadea cu piciorul acestui barbat care odata ne-a constituit o familie. Cu doi parinti. Am inceput sa alerg spre podul foarte prafos si jegos si in toate felurile numai nu curat. Am luat cufarul in camera mea. Atunci nu mai vroiam decat sa citesc toate hartiile care imi completau golul din inima,odata format de EL.Cum a putut sa plece?! De ce!? Lacrimile imi alunecau pe obrajii reci ca inima lui.Am baricadat camera mea si am iesit pe geam. Am sarit pe veranda si am fugit in Ravensky.Sa uit .Sa plang.

Vazandu-mi apelul intrerupt ,Cyan s-a gandit ca s-a intamplat ceva cu mine,dar nu! Nu mi-am luat telefonul. Nu vroiam sa o vad pe -Claire ingrijorata cum ma suna din 2 in 2 minute-.Stateam langa copacul unde acum cateva veri mi-am pierdut prietena, unde acum un an m-am intalnit cu Cyan, unde am avut prima intalnire,unde...unde am descoperit parti din trecutul meu.Deodata o mana imi atinge umarul.Atingerea lui/ei era calda, emana energie si bunatate.Fata mea impodobita cu lacrimi se uita la frumosul chip care acum lua aceeasi statura ca mine-se aseza-,,Cyan''...sopti sufletul meu zdrobit .Ma imbratisa lung in timp ce incercam sa-mi potolesc spasmele de la plans. Era singura persoana cu care ma mai intelegeam pe lumea asta, de cand Claire innebunise.Ma intreba in soapta de ce eram in starea deplorabila dar nici nu a putut sa continue sirul de intrebari. Gura mea spunea cuvinte nestiute pana azi.Fata lui Cyan avea o expresie neutra, probabil si el complotase. Doamne! La ce imi e mintea!Cum am putut sa gandesc la asa ceva...

C:Stai linistita. O sa te ajut eu sa iti cauti tatal.O sa il gasim si o sa ii ceri explicatii.-era asa de protector-

A:Multumesc Cyan. Chiar nu stiu ce m-as face fara tine..-imi las capul pe umarul lui; statem tacuti ore in sir in locul nostru-

Se intunecase de-a binelea. Noroc ca aveam lanterne la telefoane ca altfel nu stiu cum am fi putut sa iesim din padurea parcului Ravensky.Felinarele palpaiau,lumina lor emanand speranta.

C:O sa fi bine?-ochii lui straluceau in lumina lunii. Era incredibil cum baiatul asta putea sa fie mereu perfect. Mereu.-

A:Da Cyan...Doar ca m-a zguduit vestea.-schitez un zambet fals-

C:Haide mai...

O bubuiala in geam ma trezi din somn.Off si deabea incepusem sa adorm. Ma uit la ceasul meu care indica ora 12. Ce dracu! Cine sa fie la ora asta?!

Deschid fereastra si arunc o privire la silueta care avea o patura de picnic in mana. CYAN!?A asezat cosul de picnic pe acoperis si patura la fel.Am iesit afara insa crivatul  nu ne ajuta deloc. Am decis sa merg sa iau doua paturi cu care sa ne mai incalzim. Am stat toata noaptea sa privim cerul pe care se ingramadeau stele. Era cel mai bun medicament depresiv din lume. Mi-a sarutat fruntea si am ramas tacuti...