Ravensky Park

Capitolul 2-Majorete sau..Jenifer-ete?

''Fiecare are zile bune si zile proaste, dar eu cred ca ajung in recordul mondial cu zilele proaste''

Iar subconstientul meu se joaca cu markerul roz pe foaia lobului meu central.Azi e ziua meciului dintre liceul nostru si unul din periferie,dar eu cred ca batalia nu se duce intre echipele de basket ci intre majorete. Pfff!Adica tipele alea in costume minuscule care fac sarituri si alte chestii ca sa impresioneze lumea.In fine..Conversatia intre mine si subconstientul meu este intrerupta cand..

CE?!Ce e aia? Cyan!Majorete!Sa ma ciupeasca cineva! E un cosmar! Il credeam altfel...

M-am asezat dezamagita in culise. Vroiam sa plec dar era obligatoriu ca toata scoala sa fie prezenta.Vroiam sa mi se faca rau..o..dar deja vomitam pe dinauntru.CE?!Cerculete?Pe abdomen? Ce superficial!

In pauza de la jumatate...

C: Ce faci printeso? spune el extenuat.

In momentul ala nu am mai vazut nimic de suparare.Vroiam sa plec.Vroiam sa merg la locul meu care este doar al MEU si nu. Nu sunt egoista.Sunt suparata.Credeam ca e altfel..Credeam ca..Si tot cred in continuare ca o sa ma trezesc din cosmarul asta si ca o sa fiu din nou tocilara din parc.

L-am dat la oparte si am fugit. Am fugit pana in Ravensky.Tot ce se mai auzea era: Stai..nu..pleca...

Obrajii mei faceau cunostinta cu sentimentul de tristete,lacrimile alunecand una dupa una.Pana la urma toti sunt la fel.Toti se duc si nu se mai intorc. Sper macar sa isi invete lectia. O Jenifer nu a fost de ajuns.In departare puteam zari pasarile jucandu-e prin copaci. Ele nu aveau nicio grija, nu se certau, nu se paraseau si nici puneau suflet in ceea ce fac.

Urmatoarea zi...

Inaintam ,eu ,fata de dinainte, pe holul liceului cand deodata se aude ceva.Ceva ce imi ''incanta''' urechile.Era prietena lui Jenifer.Si cu cine statea de vorba? Cu...

Nu m-am apucat sa vad pentru ca am alunecat pe podeaua umeda. Rochia mea inflorata a luat culoarea prafului ud si aratam de parca Picasso tocmai a pictat in somn.

C: Ce cauti aici?-spune cu o voce mirata-

Prietena Jen:Nu o baga in seama. Cred ca a venit aici doar ca sa putem sa ne stergem picioarele-mascheaza ca si cand si-ar sterge picioarele pe ceea ce mai ramasese din rochia mea-

C:Nu vorbi asa cu ea!- ii raspunde si se uita la mine ca la un caine plouat care vroia sa intre intr-o shaormerie-

A:Nu am nevoie de mila. -m-am ridicat- Daca inca mai ai o parte normala in tine ,cauta-ma.-plec de acolo si ma indrept spre dulap pentru a-mi lua alte haine-

La ora de matematica...

Un mesaj primit:C:De ce ai reactionat asa? Vroiam sa te ajut.:/

Imi intorc capul pentru a-l masura din priviri apoi ii arunc un zambet dispretuitor.

A:Nici macar nu intelegi in ce te-ai bagat.

Cu o zi inainte de meciul de baschet...

Ma plimbam pe aleea care duce la locul meu cand o vad pe prietena lui jenifer, Alice mergand de mana cu Peter, colegul meu nou de la Fizica. Stai de cand erau ei impreuna?! Si de unde pana unde?Peter avea o privire deaia,gen stiti voi * o iubesc de nu mai pot* in schimb tipa avea zambetul ala gen *va am pe toti la mana* Se pare ca relatia lor nu a mers...

Revenind...

C: Ce vrei sa zici? Sunt foarte fericit cu Alice. Nu crezi ca ne potrivim?

A: Eu nu am decat sa iti spun ca tipa e cu Peter. Inainte sa iti faca avansuri la meci se plimba cu el ,prin parc. Daca mai vrei informatii ce ar fi sa vorbesti cu ea. Oricum pe mine ma ignori inca de pe atunci.

C: Ce?! Nu se poate sa fie adevarat. Se intoarce spre mine si arata o fata de om trezit din somn-

Dupa ore....

Merg spontan pe aleea ce ducea clar-stiti voi unde ducea- si drept sa zic ,nici de data asta nu am fost uimita cand l-am vazut pe Cyan ca statea acolo. Era clar. Aflase adevarul sau o minciuna destul de credibila.Asa ca m-am hotarat sa ma misc pana acolo si sa ma asez si ca o ''prietena'' buna ce sunt sa ii stau alaturi. Imi amintea de prima data cand ne-am vazut..de cum ma facea sa ma simt importanta.. POATE NU A FOST SA FIE UN AMIC BUN imi soptea subconstientul.

A: Deci ai aflat?

C:Da... Ai venit aici ca sa zici TI-AM ZIS EU,nu?-imi spune cu o fata lunga-

A: Doar pe jumatate adevarat. Am venit sa-ti fiu alaturi. -ii raspun cu mandrie-

C:Multumesc. Stii? Astea..majoretele sunt defapt...Jeniferete.

A: Buna asta-in timp ce radeam copios- Vrei sa mergem mai pe seara la o cafea? Fac eu cinste.-imi parea fortata propozitia asa ca am continuat- Desigur, daca vrei si tu...

C:Sigur. Macar asa o sa uit putin de toata nebunia asta-isi afiseaza zambetul perfect-Te iau la 7. Sa fi gata-si se departeaza cu pasi repezi-

Am ramas putin in pana dupa cum m-a lasat dar am realizat ca ceasul meu o luase razna era 5:30 sau...eu o luasem razna? M-am indreptat grabita spre casa. Era oare prima mea intalnire? Nu stiu asta cu siguranta, dar ce stiu cu siguranta era faptul ca aveam un sentiment ce se poate descrie doar ca sindromul FLUTURILOR IN STOMAC

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------