Ravensky Park

Capitolul 10-Sweather Weather

Era proprietara azilului de bătrâni de pe strada Michael Douglass care tocmai vroia să ne dea o veste demnă de şi mai multă tulburare în familie. Bunica Ivy fusese invitată să petreacă un weekend în Halkidiki,însă dragii mei nu asta era problema. Prin această ,,curieră,, ne trimisese un plic..un plic ca cel primit de la tata. Sau să îi spun străin? Totuşi în viaţa mea nu a existat sub formă de părinte şi toate atribuţiile grele au fost plasate pe umerii săracei mele mame,Claire.Era deopotrivă ceva special la acest ,,străin,, , un semn că nu ar fi doar atât, dar nu eram pregătită sa descopăr crudul adevăr încă.

După ce i-am mulţumit cucoanei durdulii ,cu părul roşu ca şi ketchup-ul de la Mc Donald's şi cu ochii de un căprui intens,am trântit uşa de la intrare sperând să strâng mai multe informaţii ca până acum. Nu ştiu de ce, dar încep să urăsc Grecia pentru misterele pe care le adăposteşte. Aş spune ca e ceva ciudat la mijlocul relaţiei dintre Claire şi străinul ce-mi spune mie fiică.Deocamdată mă mulţumesc şi cu atât.

Am urcat în linişte scările ce dulceau la etaj unde se etala camera mea. M-am trântit în pat şi cu prundenţă am desfacut sigiliul plicului.Am scos hârtia firavă şi mi-am benoclat ochii prin lentilele ochelarilor mei.

Dragă Claire,

Nu îţi fie teamă de cauzele pentru care am luat această vacanţă. Scotoceam prin broşurile azilului când am descoperit una care chiar mi-a atras atenţia. M-am gândit că nu mi-ar strica dacă aş lua o scurtă perioadă de timp fără bătrâneii aceia plictisitori. Mai mult de atât, am ales Grecia şi pentru liniştea sufletească cu care este inzestrată, dar şi pentru cuponul de reducere pe care mi l-a dat un domn foarte amabil ce spune că te cunoaşte. Îţi transmite salutări şi două bilete pentru tine şi Angela.

Cu drag ,

Buni Ivy.

Am scos şocată restul conţinutului plicului si mi-am acoperit gura cu mâna. Nu puteam refuza ocazia să-l întâlnesc...dar ce făceam cu Cyan?? Tatăl meu nu ştia ca familia noastră conţine 3 membrii.Am împachetat scrisoarea şi am aşezat-o lângă celelalte. Era o decizie grea pe care trebuia să o iau. M-am trantit nedumerită încă de ce s-a întâmplat. Nu puteam alege azi fiindcă era deja noapte iar subconştientul meu nu lucra în schimbul 3.Mi-am luat sub cap o pernă şi am adormit instant.

A doua zi am fost trezită de ţignalul vocii lui Claire care îmi aducea micul dejun. M-am băgat repede sub plapumă şi i-am strigat un "mersi" însă eu defapt vroiam să îi spun " Hei mamă, îl mai ştii pe străinul ăla care ne tot bate la cap? A luat-o razna şi s-a împrietenit cu bunica!" În dimineaţa aceea nu am fost capabilă decât să dorm ,să vorbesc cu Cyan prin mesaje despre lucrurile petrecute şi să ma îndop cu micul dejun al mamei. Pe la 2 jumătate m-am ridicat a doua oară din pat(prima oară pentru a-mi desfăşura rutina de dimineaţă) şi m-am dus hotărâtă să îi spun lui Claire tot ce s-a întâmplat cât ea dormea dusă. Coborând scările am observat-o stând la un laptop şi butonând.Nu ştiam cum să încep aşa că mi-am dat drumul la gură dintr-o dată.

A: Hei mamă! Bună dimineaţa! Adică...ahm...nu prea bună. Tocmai ieri pe când tu dormeai cu găinile ,a venit o tipă de la azil şi ţi-a trimis un plic. Eu, copil cuminte, nu m-am putut abţine şi l-am desfăcut. Ei şi să vezi! Chiar mătuşa Ivy! Să nu mă cerţi. Pa!!!!

Claire:Ce Dumnezeu? -Se ridică în capul oaselor şi porneşte spre mine. Ia plicul,îl inspectează şi apoi mai adaugă un "ahm...mulţumesc" superficial.

Mă îndrept spre ieşire ştiind că o să o gasesc când mă întorc îmbrobodită de lacrimi. Ăsta e motivul pentru care am plecat într-o scurtă plimbare. Să uit de probleme,de griji, să mai meditez ...Mi-am luat converşii All Star în picioare şi un cardigan bleumarin peste maieul meu preferat crem.Deşi era iarnă, în micul nostru oraşel , San Jose , primăvara nu era cu mult diferită de vară. Singura deosebire dintre cele două este faptul că primavara are beneficiul de a te păstra la "temperatura ta normală" dar şi de a te uda în unele zile.

Am pornit dinspre verandă în partea opusă parcului Ravensky ,cercetând şi alte atracţii ale oraşului. Am poposit după vreo 2 kilometrii pe o bancă sculptată în stil gotic ,aparţinând casei din spatele ei. Arhitectura ei îmi dădea fiori pe şira spinării iar răcoarea morbidă pătrunsese până în adâncul sufletului meu. Copacii ce împrejmuiau casa semănau cu nişte cavaleri ai morţii care îşi apărau fortăreaţa. Am intrat timidă şi cu poftă de cunoaştere în curte. Mulţi ar crede că a fi "amator" de peripeţii e riscant sau pur şi simplu e ciudat. Consider că acei ce cred asta nu au avut expediţii aventuroase.Revenind, am urcat pe prispa casei unde stăteau ştrandulaţi doi grifoni din granit care mă fixau din priviri. Uşa casei nu era baricadată,timp în care mi-a venit ideea că totuşi ar fi cineva înauntru şi ar trebui să plec însă creierul meu (partea stângă care se războia cu cea dreaptă, câştigă) dăduse comanda să aflu ce mister mai se gaseşte prin San Jose. Am apăsat pe clanţa metalică şi am păşit înăuntru. Pe un scaun tapiţat se regăsea o carte veche care mă ademenea spre ea. Am dat praful la o parte şi m-am încruntat pentru a vedea literele minuscule ce acopereau nici o optime din pagină. jurnalul personal alAvei

Am urcat pe scările putrezite până la etaj. Scârţâitul lor m-a facut să realizez că nu m-am gândit ca zgomotul o va face pe Ava să-şi facă apariţia. În capul scărilor, o fiinţă palidă ,înaltă şi subţirică îşi făcu apariţia.Părul roşcat din naştere îi acoperea 1/4 din lungimea ei iar pielea albă era ascunsă sub un halat negru. Contrastul acesta mă înfiora. Ava era copia fidelă a unei stafii dintr-un film horror. Din gură mi-au ieşit involuntar câteva cuvinte care au făcut-o să se strâmbe Eu....eu trebuie să plec.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------