Ravensky Park

Capitolul 11-Unele sfaturi conduc la prietenii

"Nu judeca cărţile după copertă. Fi cine vrei să fii şi împrumută din gesturi şi abilităţi doar când este cazul.Nu te pripii să comentezi vreunui prieten sau cunoştinţă înainte să te asiguri că tu eşti perfect." Sunt singurele amintiri ce mai atârnau de viaţa bunicului . El mi-a ţinut loc de tată şi de model în viaţă iar cuvintele lui erau scrise cu fir de argint în papirusul gândirii mele.Nu era loc de neînţelepciune în viziunea sa şi m-a învăţat mereu ce să fac şi cum să mă descurc în viaţă. De la el am moştenit majoritatea pasiunilor mele,din generaţie în generaţie,talentul de a fi un visător a fost preluat.Era cel mai bun şi milostiv om pe care îl cunoşteam la cei 6 ani ai mei, când Dumnezeu l-a vrut aproape,să îi împânzească raiul de bunăvoinţă.

Ava era în capul scărilor cercetându-mă ,probabil pentru că intrasem fără de acordul ei şi pentru că păream crispată văzându-i silueta. O concepeam ca pe o fiinţă din altă lume ,fără legatură cu oraşul San Jose, dar urma să aflu despre ea căci tare mai eram curioasă să descopăr de pe ce planetă e!

A:Ahm.. adică îmi pare rău. Vroiam să spun că îmi pare rău că am intrat în casă dar...-spuneam cu ochii în pământ şi foarte stânjenită-

Ava:Nu e nicio problemă. Demult nu au mai fost vizitatori pe aici şi mă simţeam singură. Ia un loc, simte-te ca acasă!

A: Nu ,adică nu pot rămâne...E o poveste lungă.-mă fâstâceam în timp ce îi vedeam din nou chipul arcuindu-se într-o faţă furioasă.

Ava: Dar insist! Uite tocmai pregăteam o cafeluţă şi chiar vreau să îmi spui tot despre povestea ta lungă.

A: Ah..bine.

Descotorosindu-mă de toate emoţiile şi de lucrurile care mi se întâmplaseră peste noapte ,am observat că Ava e chiar o persoană normală şi mult mai de treabă ca mine. Conversaţia luase o întorsătură tipică fetelor,noi developându-ne toate istorisirile importante ale vieţii noastre şi amuzându-ne de unele sau de altele. Cursul dialogului fu oprit de un apel iar eu nu realizasem încă dar nu era din telefonul Avei. Am răspuns neliniştită :

A: Ce s-a întâmplat?

C: Ce e cu tine,Angela?

A:Uite eram la o prietenă şi...

C:Tu ai o prietenă? Sigur eşti ok? Vrei să vin?

A:Da..Lasă că îţi explic după...Trebuie să închid . Ne vedem mâine. Paaa!

C:Da,sigur,sigur. Pa..

Apel terminat 1:40

Şi aşa am petrecut o după-amiază foarte incitantă cu noua mea prietenă, Ava, care NU era o ciudată pe cât credeam eu.Sosind casă m-am trântit lejer pe canapeaua din living şi am deschis TV-ul. Claire era sus,probabil se tânguia după dragostea vieţii ei. Nu mă mai strofocam să o înteleg şi chiar nu mai aveam nervi să îi fiu alături. Eu visam,visam la noile mele planuri. La acele planuri de a-l întâlni pe tatăl meu ,de a fi împreună cu familia mea şi cu prietenii mei.Oh nu! Cyan! Uitasem de tot de el din pricina problemelor mele!

M-am ridicat în capul oaselor şi am urcat scările în grabă pentru a gasi singura cale mai uşoară decât un apel. LAPTOP-UL. L-am luat de pe etajera camerei mele şi l-am aşezat brusc pe pat. Aveam vreo 20 de mesaje primite de la iubitul meu şi încă alte câteva de la Ava care vroia să ne întâlnim. Nu mai îmi împărţisem viaţa în două niciodată şi socoteam că va fi un pic greu,cel puţin până mă acomodez. L-am chemat ,deci, pe Cyan la mine în seara aia fiindcă vroiam să mă dau mare cu "cât de sociabilă şi prietenoasă sunt". Peste nici 20 minute sună soneria uşii care dă înspre verandă. Deodată aud paşi grăbiţi ce aleargă pe scări pentru a deschide uşa. Era Claire.

Claire:Bună seara ,Cyan! Ne onorezi ,deci ,cu prezenţa ta astă seară ,hm?

Cyan:Cum să nu! Defapt am venit să o vad pe Angela. M-a cam speriat azi puţin şi vroiam să văd ce e cu ea.

Claire:Da?Haide, intra!-îl pofteşte în casă şi rămâne pe canapeaua pufoasă din living.-

Cyan a urcat încet şi apăsat. Îi puteam auzi paşii din camera mea. Aşadar, am închis laptop-ul şi m-am ridicat în capul oaselor pe salteaua moale a patului meu.Uşa camerei mele se deschise când tocmai încercam să îmi găsesc papucii pe sub pat pentru a-i face o supriza.

C:Ce nai...?-se uita surpins la fata tolanită pe burtă care încerca aproape să stea în cap căutându-si pantofii.

A:Bună şi ţie!-zic în timp ce îmi ridic capul şi observ că era în mijlocul camerei mele.

C:Am venit deci povesteşte!Nu mai ţii minte ? Aici eu sunt regele, eu dau ordine!-se uită autoritar la mine şi începe să-l pufnească  râsul.

A:Şi eu regina !Deci ia loc şi ascultă!-mângâi patura din lână de angora care era în stânga mea.

Pe parcursul celor povestite am făcut schimbi de priviri trufaşe şi uneori şi săruturi, atibuindu-ne porecle drăgălaşe.

A:Mulţumesc maiestate că ţi-ai făcut timp şi de regina ta.-îl mângâi de pe tâmple pe obraz şi în final pe gât aplicându-i săruturi scurte şi apăsate

C:Eu am avut timp de tine dar tu m-ai considerat nebun în loc de rege. -Îmi cuprinde talia cu ambele braţe.

Am rămas aşa până Claire ne-a disturbat liniştea cu cina ei. După masa copioasă ,Cyan a horărât să plece şi din nou am rămas singură cuc.Ei bine măcar aveam timp de un film bun dar cineva m-a întrerupt din acest gând. Un zgomot alert şi enervant din cale afară.TELEFONUL FIX.Cel pe care numai cei de la azil îl foloseau şi şcoala uneori.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------