𝘵𝘩𝘦 𝘸𝘢𝘺 𝘺𝘰𝘶 𝘢𝘳𝘦 | 𝗌𝗈𝗉𝖾

💧25🌈

Yoongi se aruncase pe canapea stând şi privind tavanul .

Îşi scoase din buzunar pachetul de ţigări , aprizându-şi una .

Mâna îi era bandajată însă sângele încă curgea , bandajul fiind roşu.

Ştie sigur că trebuie să se îndepărteze , să ignore şi să nu îi pese.

Poate îi trebuie o relație ? Ca să îşi ocupe timpul şi să uite mai repede ?

Dar el este dificil. Nimeni nu ar sta cu dânsul şi nu este boyfriend material.

Îşi atinse buzele cu degetele încă simţind săruturile .

Atingerile , respiraţia şi felul în care îl privea .

- se simte bine..

Bine ? Ce tot spune? Imaginea a devenit brulată , lacrimi curgând .

Vrea doar să fie normal. Ştie că nu poate să aibă parte de fericire ori iubire.

Dar a învăţat să trăiască deja aşa . Şi doreşte să menţină lucrurile .

Jung Hoseok este un pericol. Ce îl poate distruge într-o secundă .

E atât de greu ? Ce vrea cu adevărat Hoseok ?

De ce s-a băgat în viaţa lui , e ca o lipitoare ce nu îi dă drumul .

Nu îl poate place , el este o greşeală. Ce doar îl va răni .

- Oribil...eu sunt cel oribil aici.

Zilele trecuseră luni sosind . Era o zi de luni obositoare deja ,deoarece Yoongi nu avea chef ori motivaţie să coboare din pat .

Însă cele 20 de alarme ale sale îi dăduse toate planurile peste cap.

În cele din urmă , reuşind să ajungă în faţa facultăţi cu cafeaua în mână.

- Bătrâne !

Se întoarce dând de Namjoon şi Seokjin , ducându-se spre ei.

- Ce sunt cu ochi tăi ? Nu ai dormit deloc aseară aşa-i ?

- Nu am dormit Joon. M-am gândit la chesti .

- Ce chesti?

- Nu contează bine ? Îmi beau cafeaua şi după am energie de nu mai ştii de tine..

- Bine bătrâne cum crezi tu.

- ştii că poţi veni mereu la noi când ție foame ori doreşti să vorbeşti ...

Yoongi a zâmbit încet la zâmbetul lui Seokjin.

De obicei Jin nu spunea lucruri de genul , de ce este mai iubitor ?

- Ştiu Jin. Şi vă Mulţumesc.

Namjoon începuse să vorbească cu Seokjin , între timp apărând şi Jungkook cu Jimin.

Yoongi era deconectat.  Având căştiile în urechi privind prin jur.

Ziua de astăzi nu avea culoare , totul era alb şi negru.

Atunci îl zări . Hoseok era culoarea.

Totul prizând viaţă în jur .

Ochi săi s-au mărit dorind să îl observe , să vină spre el şi să îşi ceară scuze.

Din cauza lui Hoseok , trebuie să poarte o maletă deoarece semnele sunt mult prea vizibile .

Roşcatul se opri privindu-l pentru câteva secunde .

Şi se întoarse cu spatele , plecând .

Tocmai îl ignorase ?

Nununununununununu

Vroia să ţipe atât de tare că el este cel oribil.

Cel homofob cel laş . Cel ce fuge , ce răneşte .

Cel vinovat . Sunt diferiţi , nu este posibil .

Doar ar răni. Doar ar suferi .

- Vino înapoi...H-hoseok...

Strângea din pumni , gâtul usturându-l .

- V-vino... î-înapoi...

Ce scurt capitol ajutorrr

Yoonz_