MEREU ÎMPREUNĂ

CAPITOLUL 10

Tomi

Duminică...seara. Unde aș putea fi eu? La muncă, normal, în barul unde lucrez ca barman. Este tura mea. Trebuia să-mi iau și un serviciu, nu puteam să stau liber ca pasărea cerului pentru că aș fi dat de bănuit.

Stau ca de obicei în spatele barului și îmi fac de lucru cu niște pahare, barul e plin și nu mai facem față comenzilor. Muzică, distracție și toate alea dar nu pentru mine, azi lucrez.

-Vai, dar ce băiat cuminte avem noi în seara asta.

Îmi ridic ochii din pahar și îmi îndrept privirea spre cea care s-a așezat pe scaunul rotativ din fața mea. La naiba, iar ea? De ce tot apare? Mă dezarmează mereu și nu-mi place asta.

-Când nu am fost eu cuminte?, rânjesc.

-De când te cunosc, te ții numai de prostii., mă anunță Maia zâmbindu-mi jucăuș.

-Oh!, e tot ce pot să scot.

Dacă ar știi ea cu ce mă ocup ...

-Serios, nu mi-a venit să cred când am aflat că lucrezi ca barman aici.

-Trebuie să am și un job sub acoperire, nu?

Se uită la mine cu ochii mijiți.

-Ce? Observ că ai făcut investigații. Nu ai aflat că, de fapt, sunt traficant de droguri iar în timpul liber îi aranjez pe cei care nu plătesc marfa? Sunt un puști a#asin, plătit de cei care își iau țeapă de la clienți., îi spun eu pe un ton relaxat în timp ce șterg paharul.

Se uită la mine șocată, își arcuiește sprâncenele, își mijește ochii, apoi începe să râdă...toate expresiile în mai puțin de cinci secunde.

-Tomi, ești atât de funny dar totuși...ai grijă, vorbește mai încet...cineva ar putea să te creadă.

-Și? Nu are nimeni nicio dovadă, așa că...ce mi s-ar putea întâmpla?, îi fac jucăuș cu ochiul iar ea nu mai poate de râs. Te servesc cu ceva?

-De fapt...nu. Nu am venit să beau ceva în seara asta. Am venit să-mi cer scuze pentru comportamentul iubitului meu. Mi-a povestit ce ți-a spus și ce i-ai spus...

-Nu ai de ce să-ți ceri scuze pentru el. Este un idiot înnăscut. Sincer, habar nu am ce cauți lângă el...o păpușă frumoasă ca tine ar trebui să fie ...

-Nu continua...bănuiesc ce ai vrea să spui dar nu se poate.

Îmi ridic o sprânceană nedumerit.

-Nu pot fi cu tine...te rog să nu mai insiști cu asta. Trebuie să fiu cu el și punct.

-Acest "trebuie" nu-mi place deloc. Chiar deloc., spun hotărât.

-Îți place, nu-ți place...acceptă. Dar putem fi prieteni dacă vrei.

Pufnesc în râs.

-Mă vezi pe mine că aș putea fi prieten cu o femeie? Sau...stai...te referi la prietenia aceea cu beneficii de care ți-am vorbit la secție?

-Nu, Tomi. Doar prieteni. Nu aș putea niciodată să fac așa ceva cu tine., spune ea și pentru prima dată o observ că-și lasă garda jos.

-Hei, nu ai de ce să te rușinezi. E ceva perfect normal să te uiți sau să te gândești la un bărbat în diverse moduri. Oricum, nu mai insist, am înțeles ce ai vrut să spui...nu te atrag așa că abandonez lupta.

-Nu este vorba de asta., îmi spune ea repede. Doar că...acum sunt cu el și nu pot să-l înșel, nu ar fi ...

-Adică te atrag?, întreb eu zâmbind cu gura până la urechi.