MEREU ÎMPREUNĂ

CAPITOLUL 15(Final)

Maia

Pe cine naiba încerc eu să păcălesc? Nu mai concep să fiu fără Tomi. El a fost cel care a insistat, care m-a făcut să ies din relația stupidă în care eram prinsă. El mi-a arătat ce înseamnă să fii iubită, respectată și prețuită. Chiar și acum câteva clipe, deși i-am arătat nehotărârea mea, mi-a respectat alegerea și nu a mai insistat.

Mă reped spre dormitor, trag de sub pat geanta și încep să-mi pun în ea hainele, haotic, nici măcar nu mă uit ce pun. Tremur de emoție și de stres. Sper, doar, să-l prind la timp și să nu fii plecat deja.

Pun mâna pe telefon și încerc să-l sun dar are telefonul închis.

Cu ultimele puteri, fără vlagă, închid geanta și pornesc spre ieșire. Adio casă, adio oraș, adio prieteni! De azi îl voi urma pe cel care mi-a furat inima. Și chiar dacă nu voi reuși să-l găsesc în seara asta, tot îl voi găsi la un moment dat.

Arunc geanta în mașină și, după ce mă urc și pornesc motorul, accelerez la maxim.

După câteva minute de mers haotic prin oraș, reușesc să ajung la casa lui Tomi. Lumina este aprinsă dar se stinge imediat. Cobor și mă îndrept, cu pași grăbiți, spre ușă. Intru în bezna livingului și ...simt la tâmplă ceva rece. Ridic mâinile în semn de predare.

-Nu sunt înarmată..., spun cu vocea tremurândă.

-Maia??!!

Mă răsucește brusc spre el și îi văd silueta în întuneric.

-Doamne, iartă-mă, nu am vurt să te sperii, eu am crezut că au pus pe cineva să vină după mine., îmi spune și mă trage în îmbrățișarea lui. Nu mai tremura așa, gata, suntem bine., oftează el.

-Tomi, eu...

-Ce cauți aici, nebuno? Este periculos..., îmi sărută apoi, încet, buzele.

-Eu...eu vin cu tine, Tomi, iartă-mă, te iubesc de nu mai pot. Nu vreau să pleci fără mine, vreau să fim împreună indiferent unde ne poartă pașii vieții.

-Iubire, ești sigură că ești pregătită?

-Da, sunt sută la sută sigură., îi răspund hotărâtă.

-Te iubesc! Te ador! Te vreau, acum, nu mai rezist dacă nu te simt toată., îmi spune în timp ce îmi depune sărutări peste toată fața.

-Tomi, să plecăm. Și eu te vreau dar...

-Da, iubire, ai dreptate. Plecăm și oprim pe drum, bine?

-Poftim?

-Ce-i? Ce te miră? Sunt tare ca piatra, nu mai rezist până la un hotel așa că oprim pe drum., mă anunță hotărât dar pe un ton amuzant.

-Ești dus, Doamne, cu cine m-am încurcat?, râd eu.

Își ia două genți de pe jos apoi deschide ușa și mă prinde de mână. Îmi împletesc degetele cu ale sale și îl urmez până la mașina lui.

-Mergem cu mașina mea, da? E mai mare și e mai sigură. Trebuie să trec pe la Alex, să iau niște acte false pentru noi doi, apoi plecăm spre necunoscut, împreuna, bine?

-Bine. Merg oriunde cu tine.

Îmi mai sărută o dată buzele apoi ne urcăm în mașină cu gândul să plecăm spre Alex.

Își pune însă o mână pe piciorul meu și o plimbă încet până ajunge în dreptul șoldului.

-Nu pot să conduc așa, iubito, am nevoie de tine, acum., rânjește el.