Endless love

1. Sentimente

Asta e problema cu voi, femeile, spune el aprinzandu-si o tigara. Credeti ca sexul e cheia pentru a tine un barbat alaturi, iar cand va dati seama ca ati facut calculele gresit, ca nu “toti sunt la fel”, va simtiti pierdute. Eu va impart in doua mari categorii…si exceptiile, dar despre ele vom vorbi mai tarziu.

            Pe de o parte sunt cele care isi ofera trupul cu usurinta, vampele, femeile sigure pe ele, care stiu ca atunci cand merg pe strada sau intra intr-o incapere barbatii le dezbraca din priviri si se excita numai la gandul ca le-ar putea avea fie chiar si pentru o noapte. Ele sunt femeile trofeu, care se complac in ipostaza asta si pe care masculii plini de ei le tin la brat cu aceeasi mandrie cu care ar purta un Rolex, femeile care cred ca un trup sculptat ca de Michelangelo si o fata de zeita sunt de ajuns pentru a oferi unui barbat tot ceea ce are nevoie. Am avut si eu destule ca ele la viata mea, m-am bucurat de perfectiunea trupului lor nopti intregi, insa nu s-au trezit alaturi de mine dimineata. Ma mai amuz singur cateodata gândindu-ma oare cum poate o astfel de femeie sa ridice un barbat aflat la pamant? Ii mai arata un san? Ii provoaca o erectie?! Ce stie ea despre cum se alina un suflet…

         Trage cu pofta din tigara si continua. Pe de cealalta parte sunt visatoarele… femeile dulci pe care-ti place sa le ai in preajma, care stiu sa-ti spuna lucrurile potrivite, femei sensibile, care stiu sa ofere si care nu asteapta de la tine mai mult decat pot oferi. Si pot oferi mult…mai ales iubire. Ele nu sunt neaparat mai putin atragatoare, dar registrul lor sufletesc este cu totul altul, sunt calde, afectuoase, sunt femei care functioneaza cu iubire , care vibreaza la o simpla mangaiere sau la un gest frumos. Totodata ele sunt naivele care asteaptă ca barbatul sa se indragosteasca de sufletul lor, care isi impun limite si nu traiesc clipa alaturi pentru ca asteapta momentul perfect. Dracu’ sa-l ia de moment! Spune el in timp ce stinge tigara. De ce aa astepta momentul perfect daca eu vreau acum sa fiu cu tine, daca viata-mi pulseaza-n vene de dorinta pentru tine? Ce femei perfecte ar fi daca si-ar permite pentru o clipa sa se dezbrace de prejudecati si ar respira in voie, daca si-ar oferi un moment de ratacire.

         In fine, spune el resemnat, asa dispare interesul lui si apar frustrarile ei. Cele mai multe povesti se sfarsesc dinainte sa inceapa.  

              Nu si in povestea noastra, a noastra e una frumoasa clipa aceea nu credeam, ca se va intampla vreodata cu mine. Sa traiesc cea mai frumoasa poveste de dragoste, chiar daca nu are un sfarsit frumos. Chiar si acum dupa atata timp eu tot o iubesc, dupa timpul petrecut cu o alta femeie, imi aduc aminte de ea cum sta in poala mea si citeste un roman gros cu multa atentie, fara sa isi dea seama ca o privesc. O iubesc atat de mult, si nu stiu cum am putut sa o las sa plece din viata mea, viata mea care acum fara ea este oribila. Chipul ei, e in fiecare vis al meu, in fiecare colt din casa, in fiecare miscare pe care o fac. Iubita mea care acum nu este cu mine, este atat de departe. Viata mea era una plina cu stralucirea si caldura, acum este totul negru si rece. Nimeni nu ma asteapta cu mancarea arsa si masa facuta ingrijorata, de ce o sa ii zic cand vad mancarea facuta praf. Nu am certat-o niciodata, pur si simplu gandul de a imi face mancare este minunat. Eram indragostit de ea pana peste cap, fara sa imi dau seama, fara sa ii arat asta . Imi pare atat de rau, ca nu am facut-o pana cand aveam timp. Sunt asa zile in care nu ma mai simt eu. Sunt doar un morman de carne si oase puse la un loc, de parca Dumnezeu ar fi uitat sa ii insufle viata creatiei sale. Astazi sunt nicicum, niciunde, ratacesc undeva de o ata la capatul lumii. Fara ea ma simt pierdut, nimanui nu-i pasa de mine cum ii pasa ei. Ea era lumina ochilor mei, viata mea, iubirea care este fara sfarsit. Sunt doar o magazie de amintiri, ganduri si intrebari carora incerc sa le dau un rost pana cand, sleita de puteri, cu genunchii zdorbiti la pamant. Astazi eu nu mai sunt eu nici aici, nici acolo, nici dincolo, nicaieri. M-am pierdut. Sunt pierdut cu zilele, de cand ea a plecat eu nu mai sunt eu, baiatul grijuliu si bun la suflet. Sunt...nici eu nu mai stiu cine sunt. Am dat, am dat, am dat, dar fara rost. Nu i-am dat destul. Am deveni cel mai crud agresor al propriei mele inimi. I-am impus sa taca, cand sa bata, cat de tare, cat de repede. Cine sa mai fiu acum? Fara ea? Cine sa imi faca inima sa bata din nou? Nimeni nu e in stare, stiu asta, doar ea a fost. 

          Capitolul a fost mai mult despre setimentele lui, capitolul urmator o sa fie plina cu actiune. 

        Sper sa va placa.

          -Nati