Lacrimosa (Carte completa)

Plecare

M-am trezit entuziasmata la ora patru si jumatate dimineata, intrucat la 6 trenul cu destinatia Sibiu parasea gara din Bucuresti. Aceasta va fi ultima mea tabara cu colegii mei din scoala generala, si nu orice colegi, niste prieteni care mi-au fost mereu alaturi. Dar, mai este inca ceva care ma face sa ma bucur si mai tare de aceasta iesire... el. Este un EL foarte special pentru mine. un EL arogant, dar cool, mândru de sine. Dar, cu toate astea acest EL era altcineva in sufletului. In adâncul lui era un om sensibil, blând, care iubeste.

Le-am dat o ultima sarutare parintilor si am pornit spre grupul ce se strangea in jurul doamnelor profesoare. Bineinteles, EL era acolo. Parca pamantul imi fugea de sub picioare cândl-am vazut, fluturasii imi zburau necontrolati in stomac. El m-a observat si mi-a trimis un mic zâmbet...unul pe care il voi tine minte mereu. Este cel mai frumos zâmbet pe care l-am vazut vreodata. Nu exista un lexem potrivit pentru a descrie toate sentimentele care imi trec prin suflet atunci când il vad.

Ma duc cu un zâmbet larg pe fata catre Claudia si Ana, cele mai bune prietene ale mele din clasa I. Ana este o persoana foarte deschisa si zambareata, mereu mi-a dat sfaturi bune si a fost alaturi de mine in orice situatie, indiferent de natura ei. Claudia...pot spune ca este o fire total diferita...este mai mult decât o fata, o fiinta angelica, care, pot spune cu sinceritate ca ma cunoaste si ma intelege cel mai bine. Suntem diferite...dar fiecare are de invatat de la cealalta.

- Buna, Astrid! Ce bine arati, ca de obicei! mi-a spus Ana.

-Buna, fetelor! Va multumesc! Acelasi lucru pot spune si eu despre voi doua! Cât de bine imi pare sa va revad mi-ati lipsit ata de mult...o luna intreaga...a fost foarte greu fara voi! am raspun eu cu inima plina de fericire.

Peste un sfert de ora ne-am asezat in tren la locurile noastre, foarte incantati ca in sfârsit plecam timp de zece zile departe de casa impreuna. De când am parasit orasul si pana la jumatatea drumului in vagon s-a lasat tacerea, dorind sa ne incarcam bateriile. Drumul a fost foarte frumos: am ras, ne-am impartasit intamplarile din vacanta, am comentat fiecare de liceele in care am fost repartizati...intr-un cuvânt: relaxare. La un moment dat, Claudia imi spune soptind:

-Astrid, am observat ca domnul K.(NOTA AUTORULUI:domnul K este EL- am ales acest nume pentru a iesi din tiparele...sa zicem...normalului, vrând sa dau o nota de mister in lucrarea mea) iti trage priviri, spune ea cu o voce mai ciudata, dar in acelasi timp, zâmbind.

Eu nu i-am raspuns, dar am inrosit atât de tare incat simteam cum ard, cum sângele imi curge mai tare prin vene. M-am uitat spre K. Acesta se uita gânditor catre geam,era foarte afundat printre gândurile lui. Mi-as fi dorit foarte tare sa i le citesc. Sa vad ce simte...

In jurul ore 3 am ajuns la cabana situata in apropierea Sibiului (Hermanstadt), orasul meu preferat din tara din toate punctele de vedere.

Ne-am cazat fiecare, bineinteles ca eu stau in camera cu Ana si Claudia. In primul rand am admirat apartamentul nostru, am sarit si am tipat de fericire. Intr-un final ne-am calmat, am despachetat bagajele si am facut câte un dus pentru a ne improspata. Am ramas 30 de minute in fata dulapului pâna sa ne hotaram ce vom purta in aceasta seara. La finalul "conferintei", eu mi-am ales o bluza cu decolteu in "v" de culoare rosie cu pantalni scurti de culoare alba. "Rosul ca focul" imi pune in evidenta parul blond natural si ochii albastrii. Fetele s-au aranjat foarte frumos, dar si lejer. Pot spune ca aratam superb, fiecare in stilul ei. Am coborât la receptie, de acolo am fost informate ca restul colegilor sunt in incaperea din capatul holului. Acolo erau o parte din colegi, asezati la o masa vorbeau despre ce vor sa faca in restul dupa-amiezei inainte de cina. Am hotarat sa iesim din cabana sa exploatam curtea foarte mare din spatele cabanei cu o gradina foarte mare de trandafiri albi si rosii si câteva leagane din lemn si cu felinare in stil parizian. Spatiul era imprejmuit de arbori mai tineri sau mai batrani...toate acestea alcatuiau un tablou romantic si discret.

Vântul cald de vara a inceput sa imi mângâie usor trupul, sa imi stearga parul de pe umeri...sa ma faca sa ma simt cu adevarat bine. Cerul sa prefigurat intr-o perdea galbuie-portocalie-rozalie-rosiatica...pâna s-a intunecat.

Am postat ceva nou...ce parere aveti? Va rog, comentati!:)