Lacrimosa (Carte completa)

Neîntelegeri...

Heiiii, ce parere aveti de carte pâna acum? Sper ca am stârnit curiozitate! Sa vedem ce va urma...

Nu imi pot explica de ce a plecat asa...Am greşit cu ceva? Am facut ceva care sa il supere. Nu mai conteaza, incerc doar, ca de fiecare data, sa nu mai pun la suflet tot, desi nu prea pot.

Am parasit localul destul de târziu, iar in tot acest timp K. nu a aparut. L-am intrebat pe Cristi, care a incercat sa sune la numarul lui, dar in zadar, el nu a raspun. Când ies pe usa, am observat ca in dreapta, sprijinit de peretele cladirii, K. se saruta cu Maria (mi-a fost cea mai buna prietena de la gradinita pana in clasa a III-a, când ea a decis, din nu stiu ce motiv, sa nu mai vorbeasca cu mine si acum pot spune ca suntem firi total diferite). Când i-am vazut, nu puteam sa constientizez ce se întampla, am ramas...şocata. Ochii mi s-au umplut repede cu lacrimi grei care au inceput sa imi poleiasca obrajii. Asta inseamna ca Alex a avut mare dreptate in privinta lui K., el este doar un nesimtit căruia nu îi pasa de nimic.

Fetele au venit repede lânga mine sa ma susţină...şi le multumesc atât de mult pentru asta...

Când am ajuns in camera, m- am trântit în pat şi imi tot trecea prin minte aceea scena cu Maria... Dintr-o data se aude o bataie in usa, iar Ana raspunde.

- Alex, buna! Ce faci la ora asta aici?

-Buna, Ana! O caut pe Astrid...este aici?

Dar Alex nu a mai asteptat raspuns, ci doar a intrat si m-a vazut vazut intinsa pe pat trista. M-a invitat sa iesim in gradina sa vorbim ceva in patru ochi, iar eu am acceptat, cu o mica nesiguranta.

Ne plimbam încet fără ca unul dintre noi sa spuna ceva...Ne-am asezat pe un balansoar, doar zgomotul produs de acesta si greierii noptii se mai puteau auzii in abisul noptii. Intr-un final, Alex a vorbit:

- Astrid, stiu ce simti...Tu nu m-ai ascultat...

-Ce sa ascult? In legatura cu el? Doar am dansat cu el, nu s-a intamplat nimic mai mult...

-Nu intelegi! A vrut doar sa rada umpic de tine, crede ca poate seduce orice fata si dupa aceea trece la alta! Nu vreau sa fi ranita!

-Alex, de ce iti pasa atât de mult de mine? Care este problema ta ? Din partea mea poate sa fie cu orice fata, pe mine nu ma privesc lucrurile astea! Nu sunt problemele mele, doar ale lui!!!

-Astrid...iti citesc ochii, tu il placi, chiar foarte mult, dar nu il cunosti. Astrid...

A urmat o tacere lunga, parca infinita intre noi. In minte îmi cantam melodia "I won't give up", cea pe care a ascultat-o el...cantata de mine...

-Astrid, tin la tine...esti cea mai frumoasa fiinta, fina, gingasa...

Alex mi-a luat fata in palme şi şi-a apropiat usor buzele de ale mele...pana acestea s-au lipit. M-am dat repede la o parte, i-am dat o palma...CUM A PUTUT SA FACA ASTA?!

-Imi cer scuze, nu stiu ce a fost in capul meu...

Cad plângând, socata de gestul lui...si mai ales ca Ana il place, iar eu am tradat-o. Acum il urasc cel mai tare pe Alex. El ma prinde de talie, ma ridica si ma aseaza pe o bancă. Cad in bratele lui, iar acesta imi mângâie usor bratul. Imi ridic privirea mangaiata de lacrimi...

-Ana te place cu adevarat, Alex, iar eu, prietena ei cea mai buna, am tradat-o. Te urasc...(spun in soapta).

-Dar mie nu imi pasa de alta, decat de tine...nu degeaba...

-Ce?

-Nimic...vorbeam fara sens...

In linistea deplina a intunericului, s-au auzit niste miscari prin tufisuri. Oare cine era?

Ne-am ridicat si ne-a aparut in fata... Nu puteam a crede ca ne-a ascultat conversatia...