Lacrimosa (Carte completa)

Viata

Incercam din rasputeri sa nu afisez un comportament ciudat in fata lui David. Nu merita sa fie ranit. Observând toate acestea, Calin ma roaga sa stau cu Claudia, iar el se muta langa David pentru sub pretextul vra sa ii spuna ceva...chestii de'ale baietilor.

-Astrid! Te rog ceva! Sa nu te lasi afectata, coplesita de prezenta lui, nu ii da satisfactia sa rada iarasi de tine! Nu meriti asa ceva! El face parte din trecut, viitorul tau este unul stralucit, numil poti manjii! Ar fi pacat... PROMITI?

-Da, Claudia, promit! Voi incerca mult...pentru mine...si pentru David.

Pot sa te imbratisez?

-Asta e intrebare? Sa nu mai pui astfel de intrebari care nu isi au rostul!

Ma uit in spatele autocarului la K.... era ocupat cu niste fete care sareau pe el...si el le dadea atentie...le zambea frumos... A observat ca ma uit la el si eu ma intorc repede...prefacandu-ma ca nimic nu sa intamplat.

Peste careva ore oprim intr-o parcare amenajat pentru a ne dezmortii. Era in jurul Sibiului...orasul in care a inceput o poveste de dragoste...spulberata din cauze necunoscute mie...

Cobor repede din autocar insotita de Claudia pentru a nu face contact vizuat lu el... Ma duc la baie si ma spal de mai multe ori pe fata penteu a ma improspata. Ma uit in oglinda..."Astrid...tu poti, esti capabila, sigura pe tine, curajoasa, frumoasa, indiferenta lui...daa...asa te vreau"...imi trec aceste gânduri prin minte penteu a ma incuraja moral. Ne cumparam câte o cafea si ne asezam la o masa cu David si Clain. Peste putin timp vine si domnul K. Ce mai vrea acum?

-Astrid, Claudia, Calin! Cât de bine imi pare sa va revadndupa atâta timp! Ce coincidenta, destinul ne vrea impreuna (spune el mai in gluma sau mai in serios). Tu esti...?

-Eu sunt David, iubitul lui Astrid! Incantat. Tu esti un fost coleg, am dreptate?

-Da, raspunde K. cu dintii stransi...cam nervos la 11 noaptea mister.

In autocar a fost foarte greu pe timp de noapte. Singurul lucru care crestea comfortul minim al calatoriei a fost David. Grijuliu, cum este el de obicei, a luat o perna si o paturica. Si- a incolacit mainile in jurul trupului meu...ii simteam bataile inimii...emotia, sentimentele care mi le transmite atunci când este cu mine. Este asa de dragut si de atent. Este ca un inger al meu, un salvator...dar, parca nu are acel "ceva" pe care il are domnul K.

Ba nu ba nu! Nu e adevarat! El nu mai reprezinta nimic in prezent pentru mine! A fost doar ceva trecator...

In jurul prânzului am ajuns si noi in orasul Eugendorf, unde eram cazati. Un oras mirific situat la aproximativ 30 de km de Salzburg. Orasul era alcatuit din doua parti: unl ce reprezenta dealul, iar celalalt era baza dealului. O superbitate. Pensiunea noastra se afla chiar in vârful dealului, cu vedere la orasul de jos. Bineinteles eu m-am cazat cu cea mai buna prietena in camera, David era cu Calin. Când am iesit pe balcon, respiratia mi s-a taiat. In fata mea a aparut un tablou superb al naturii si al creativitatii nemtesti. Ochii mei memorau o intindere de iarba proaspat taiata de un verde-crud aprins ce ducea pana jos. Semana ca o partie. Pe de-o parte si alta se aflau padurile inverzite, stufose. Cerul de un albastru pur, parca trecut printr-o sita. Se vedeau casutele modeste, dar foarte frumos aranjate si ingrijite-tipic nemtilor. De aceea ii admir foarte mult.

Toate aceste lucruri m-au facut sa uit de problemele mele, vietii, pentru o clipa. M-a facut sa imi dau seama ca trebuie sa traiesti clipa, sa te bucuri de fiecare moment, de ce iti este dat, sa traiesti ca si cum ai muri mâine si sa inveti pentru o viata intreaga. Aceasta intamplare a reprezentat o noua lectie pentru mine, care ma va pregati pentru viata. Ma facut sa deschid ochii si sa privesc realitatea, sa imi dau seama de anumite lucruri...

Dupa ce am facut o baie bine-venita dupa un drum lung, ne-am aranjat cât se poate de frumos (ca de obicei) pentru printisorii nostei care deja ne asteptau in holul receptiei. Mai aveam o ora pana la cina, asa ca am hotarat sa ne plimbam putin prin imprejurimi, sa ne bucuram de timpul in una dintre tarile mele preferate.

Pe partea cealalta a pensiunii se aflau la o distanta destul de mare Alpii. Erau superbi! Mi-a umplut si mai mult sufletul de o bucurie pe care nu am mai intalnit-o pana acum. David m-a luat usor de mâna si am inceput sa ne plimbam, sa râdem, sa facem poze. Acesta este cel mai romantic cadru in care am fost pana acum. Ma simteam foarte bine alaturi de el, nu imi trebuia ceva mai mult.

La cina langa noi s-a asezat nimeni altul decât mister player...in capul mesei, langa mine si Claudia. Ne-a intrebat cu mare interes tot ce am facut in decursul dupa-amiezie. Cam curios pentru un tip care paraseste fara niciun cuvânt si acum vrea sa para ca si când nimic nu s-ar fi intamplat.

Oare inca mai tine la mine?

Asta nici macar nu e intrebare!!! Daca ar fi tinut la mine cum David o face, nu ar fi plecat asa!