Poezia ,, Testament ''aparut in anulm1927 face parte din volumul Cuvinte potrivite si este o arta poetica moderna. Fiind prima poezie din volumul de debut al autorului, ea a fost considerata un manifest literar care sintetizeaza ideile din intregul volum. Ca si Octavian Goga in poezia ,,Rugaciune'', Arghezi isi exprima opinia despre menirea literaturii si despre rolul poetului in societate.Poetul este vazut in ipostaza de artizan al limbajului, deoarece el detine puterea de a crea si de a schimba lumea prin intermediul cuvantului. Spre deosebire de creatia lui Goga, ,,Testament'' este o arta poetica moderna, deoarece nu se limiteaza sa vorbeasca doar despre rolul poetului si al poeziei, ci trateaza si problema limbajului, a transfigurarii socialului in estetic (estetica uratului), a raportului dintra inspiratie si tehnica poetica.
Tema poeziei este o creatie literara vazuta sub doua ipostaze: ca mestesug, punandu-se accentul pe efortul creator al poetului, si ca mostenire, creatie transmisa urmasilor ca dovada si ca mijloc de cunoastere.
Poezia este scrisa sub forma unui monolog sau dialog imaginar adresat de ,,tata'' unui fiu spiritual caruia ii este lasata drept mostenire ,,cartea'' , care simbolizeaza de fapt creatia, opera literara. Desi este structurata sub aceasta formula, nu apare a doua instanta, lirismul fiind unul de tip subiectiv. Eul liric isi transmite in mod direct atitudinile, fapt subliniat si de marcile lingvistice ale subiectivitatii, cum ar fi pronumele persoanal: ,,eu'', ,,mine'' , adjectivele pronominale posesiv: ,,mei'' , ,,noastra'' si verbele la persoana I : ,, am ivit'', ,,am prefacut'' , ,,facui'' , ,, am preschimbat'' , ,, am luat'' , ,, am pus''.
Titlul face trimitere la Biblie, la Vechiul si Noul Testament, deoarece mostenirea pe care o lasa eul liric urmasilor este una spirituala. Testamentul este unul simbolic in care ,,beneficiarii'' sunt atat cititorii, cat si ceilalti poeti care se vor inspira din ideile transmise.
Poezia este structurata in sase strofe care au un numar inegal de versuri si sunt construite in jurul elementului central, metafora "carte" ( care reprezinta astfel si un element de recurenta). Termenul are in fiecare strofa o alta semnificatie: acumulare spirituala ca opera : "un nume adunat pe-o carte" , " treapta", legatura spirituala intre strămoșii şi urmaşi: "Cartea mea-i fiul, o treaptă" , carte de căpătâi pentru istoria unui popor: "Ea e hrisovul vostru cel dintâi" , dovadă e efortului creator al autorului: "Eu am ivit cuvintr potrivite" , "Slova de foc şi slova făurită" , martor al suferinței poporului, martor al istoriei nationale: "Durerea noastra surdă şi amară/ O grămădii pe-o singură vioară." Fiind o artă poetică, accentul nu se pune doar pe semnificațiile poeziei şi rolul acesteia, ci şi pe rolul poetului.
Incipitul este formulat ca o adresare directă a eului liric către un fiu spiritual prin intermediul căreia îi lasă moştenire "un nume adunat pe-o carte" , simbol pentru creația poetică şi implicit pentru poet. Adresarea directa se realizeaza prin intermediul vocativului "fiule", reprezintă orice cititor potențial, poetul devenind în mod simbolic un tată.
În strofa a doua este prezentata o alta ipostază a cărții, ea căpătând o semnificație sacră, divină. Cartea devine un document important, o carte de căpătâi asemănătoare Bibliei : "Ea e hrisovul vostru cel dintâi ". Creația literară are acum o valoare socială, deoarece prezintă suferințele strămoşilor, fiind o mărturie pentru întreaga lor existență: "Al robilor cu saricile pline/ De osemintele vărsate-n mine".
În a treia strofă poezia se materializează, se transformă într-o lume obiectuala. Ideea esențială a acestei secvențe este transformarea elementelor concrete, care reprezinta socialul, în elemente estetice. Realitatea materiala capătă prin intermediul poetului valoare spirituală. Socialul este transformat în estetic prin trecerea elementelor care țin de durerea şi suferințele strămoşilor în elemente ale creației poetice: îndemnurile pentru vite sunt transformate în "cuvinte potrivite", " veninul strâns" în sufletul țăranilor se metamorfează in miere, pastrand insa forta lui sociala (" Veninul strâns l-am preschimbat în miere/ Lăsând întreagă dulcea lui putere.") Din "zdrențe","venin","ocară", şi mai târziu, "bube, mucegaiuri şi noroi" se hrănește si capata o forma lumea poeziei: " leagăne" devin simbol pentru liniste si detasare, "icoane" se refera la partea spirituala a creației, "muguri" sunt semnele vitalității cuvintelor uitate, "miere" reprezintă valoarea artistica a limbajului poetic si "frumuseți şi prețuri noi" care descriu originalitatea poeziei ca efect al transfigurarii socialului.
Strofa a patra prezinta in continuare imaginea poeziei ca meșteșug, dar si imaginea ca posibilitatr de a exprima revolta sociala: " Am luat ocara, şi torcând uşurr/ Am pus-o când să-mbie, când să-njure." Poetul are puterea de a exprima atat imagini sensibile ("să-mbie"), cât si imagini care descriu răul ("să-njure") , poezia putând avea şi un rol estetic, dar si unul moralizator.
În strofa a cincea...
