Un T pentru fraTe

Poarta pe degete amintiri

credit to the owner of the photo

la media, Stefan Apostol

Teodor pov

-Sunteti sigur domnule doctor? intreb serios si ma uit spre prietenul meu, fost student la medicina, cu o privire intrebatoare.

-Nu e nici macar un dubiu. Imi pare rau sa iti dau aceasta veste proasta. Dar ti-am monitorizat bataile inimii in ultimele luni, si am facut atat de multe cardiograme. Imi pare rau, Teodor.

-Sincer? Ma bucur ca aflu acum, cat inca mai pot face ceva.

-Teodor, vreau sa fii la fel de increzator ca pana acum. Insa, trebuie sa stii ceva.

-Se poate vindeca, nu? spun o clipa arogant. Si imi arunc mana prin aer. Mare parte din boli au deja tratamente! 

-Cancerul nu are, Teo. Sifilisul in stadii avansate nu are. Si alte boli, oribile, de care nu mai vreau sa iti spun. 

-Inclusiv asta.

-Trebuie sa fii atent. Cei in categoria ta sunt predispusi la...

-Am ajuns deci in acea categorie? In care sa imi fie frica zi si noapte ca voi face un atac cardiac? 

-Se numeste atac de cord, Teodor. Daca o sa ai grija de tine, poti trai multi ani linistit.

-Deci e incurabila? ingan si simt cum imi tremura o clipa timbrul vocii. E imposibil, refuz sa cred! Fiindca suntem in tara asta, de aceea imi vinzi astfel de scuze, corect? Zi, cat costa un tratament. Am bani. Pot sa imi permit sa fac unul mai scump.

-Teodor, e o boala incurabila. De termen lung. Vei trai cu ea toata viata. Poti sa iei insa tratament si sa duci o viata normala ca a altora. Trebuie doar sa schimbi anumite aspecte ale vietii, atat.

-Minciuni. marai printre dinti. Si vad cum zambeste amuzat. 

-Teodor, e adevarul. Cat mai ai de gand, prietene sa te porti astfel? Nu te mai uita astfel la mine. Iti vreau binele.

-E din cauza tatei, am stiut mereu. Credeam...

-Ca poate altcineva din familie o va mosteni, nu? Anumite boli se transmit din pacate si copiilor, Teodor. Esti hipertensiv. Trebuie sa obisnuiesti intai cu acest gand. Spune-mi atat, chiar ai un stil de viata asa sanatos? CUM MI-AI DAT ADESEA LA CONTROL IMPRESIA?

Inchid ochii si incerc sa nu ma gandesc la intreaga mea tinerete petrecuta in petreceri, in bautura si nopti nedormite.

Pentru mine erau singurul medicament prin care uitam o clipa si eu de Tinel. Poate pe degete amintiri. Asta fac de atatia ani. Imi ridic un deget, si apoi al doilea, incep sa numar. Si amintirile vin una dupa alta.

Mai ales ca am fost si fratele mare. Cum pot sa nu imi amintesc toate acele lucruri intamplate acum 20 de ani?

Mai ales ca au lasat un astfel de impact emotional asupra mea. Chiar daca aveam doar sapte ani.

Cum sa mai pot uita vreodata chipul fratiorului meu mai mic?

-Teodor? Pari sa fii picat pe ganduri. Omule, ma ai pe mine, o sa te ajut sa treci prin asta. 

-Pot sa plec? Revin data viitoare.

-Vreau sa iti prescriu deja medicamentele. Consuma putina sare, stai departe de alcool si mai putine grasimi vegetale, sau de animal. Bine?

-Glumesti, sper.

-Deloc. Teodor, vrei sa traiesti fericit pana la adanci batraneti? Atunci ma vei asculta.

Dau din cap bantuit la culme si busesc apoi usa de la cabinet in urma mea.

Asa te simti cand intreaga lume iti pica din senin in cap?