Un T pentru fraTe

Pactul

la media, Emil Georgescu

credit to the owner of the photo

Teodor pov

In weekend am stat cea mai multa parte din timp inchis in casa. Pierdut in propriile ganduri. Si pregatindu-ma in cel mai discret mod cu putinta pentru a-l ajuta pe Tinel cu orice pret. Cand ziua de luni a venit, m-am prezentat la munca. Unde am fost din nou pus sub presiune si intrebat insistent daca am reusit sa aflu secretele clubului Mistique. Au fost destul de dezamagiti sa afle ca nu am reusit sa adun decat anumite presupoziti bazate pe cele vazute. In niciun caz seful meu nu a fost multumit. Nu ca in acel moment ma gandeam la el.

Stiu ca doresc rezultate imediate. Dar, cand vine vorba de munca sub acoperire, nu timpul e esential, ci priceperea. Si rabdarea. Un singur pas gresit, si pot fi descoperit.

Cand tura mea s-a terminat in final am luat autobuzul si l-am sunat pe Emil Georgescu cuprins de un calm greu de definit in cuvinte. Chipul mi-a ramas senin chiar si atunci cand vocea lui trona peste a mea.

-Cine este acolo? nu pare prea dornic de vreo conversatie in aceste clipe.

-Dorian Grigorescu. La dispozitia dumitale. As dori sa ne intalnim. Si sa discutam afaceri. 

-Dorian? Nu cunosc vreun Grigorescu.

-Veche cunostinta a lui Nelu de la clubul Mistique.

-Nelu se mai cheama zilele astea? Saracul baiat, chiar imi pare rau pentru porecla lui. Putea sa vina cu ceva mai original. Si interesant.

-Nu doresc sa discutam porecle, in aceste clipe.

-De ce as dori sa ma intalnesc cu tine?

-Fiindca daca nu o faceti, va veti trezi curand cu un mandat de arestare emis pe numele dumneavoastra. Si veti fi pe loc retinut. V-am captat acum atentia?

-Cine esti tu? marai el scurt. Si rad atunci malefic o clipa.

-Cum v-am zis, Dorian Grigorescu. La dispozitia dumitale.

Inchid atunci abrupt si ii trimit de indata adresa unei cafenele din zona. Trag o gura lunga de aer si pornesc atunci spre usa cafenelei al carui semn arata ca era inca deschisa.

***

Barbatul care lua la masa mea, arata mai prezentabil decat mine, as putea spune. Ochii lui insa zabovira clipe lungi asupra uniformei mele de politist. Mi-am aranjat chipiul si l-am fixat cu o privire serioasa pe acesta. Nu ii dadeam mai mult de 44 de ani. Ochii sai ca niste margele, de un caprui inchis, ma cercetara minutios cu privirea.

-Ce fel de gluma mai e si asta?

-Nicio gluma, domnule. spun. Stiu bine ce riscuri imi asum, prezentandu-ma astfel in fata dumitale.

-Bun costum, nu a venit inca Hallowen-ul. Chiar crezi ca ma vei duce de...

Scot atunci o statie de emisie receptie. 

-Vrei sa imi vezi poate si pistolul semi-automat? E Makarov PM. Ai auzit vreodata de ikolay Makarov, Georgescu? Inca nu am pus mana pe un Beretta. Sau poate vrei sa vezi si bastonul portabil?

-Tu chiar...vad cum ii piere orice urma de amuzament de pe chip.

-Sunt foarte serios, domnule Georgescu. Am venit aici in fata dumitale, nu ca vechea cunostinta a lui Nelu, ci ca omul care a ales sa slujeasca dreptatea si sa asigure siguranta cetatenilor acestui stat. Am venit in calitate de politist, ca reprezentant al autoritatii din zona. 

-Inteleg. Poti incepe atunci.

-Nu doresc sa intru in prea multe detalii. Doresc sa va ofer o propunere.