Un T pentru fraTe

Cate esti dispus sa faci...

Tinel pov

Vorbele lui Dorian inca ma urmaresc. Desi acum se afla la baie. Nici nu mai sunt sigur o clipa daca mai respir sau nu. Nu am realizat ca plang, decat atunci cand mi-am dus mana spre chip. Si mi-am atins obrajii cu podul palmelor.

-Dorian e Teodor? imi aud vocea joasa. Si tremurata. Ca un ecou jos, venit din alte lumi departate. 

Fratele meu disparut, ma cauta. M-a cautat intreaga sa viata. Nici macar o zi nu a trecut fara ca mintea lui sa nu se indrepte spre un singur gand. Daca mai sunt ori nu in viata undeva.

Am vrut sa fug in urma lui. Sa il imbratisez. Si sa ii cer mai multe detalii. Sa stiu sigur ca nu e o simpla coincidenta.

Emil a spus ceva de o familie, Costea. 

Iar numele sau e Teodor. Un baiat rapit. Cat de mici sa fie sansele ca nu sa fiu eu cel cautat?

Mesajul de pe telefon insa ma forta sa raman pe loc. Stau incapabil sa ma misc, in continuare pe canapea. Si analizez mesajul primit. Din partea unui numar privat.

" Vin dupa tine, Tinel. Tu, Stefan si fratele tau, Teodor, o sa va sterg de pe fata pamantului pana ce nu se va auzi nicaieri vreodata de familia Apostol sau de acolitii sai. Nu voi avea mila. "

-Tinel? vocea Otiliei imi rasuna atunci in urechi. 

-Cu mine vorbesti? intreb cu voce intepata.

-Mai e altcineva in incapere? Ma gandeam daca nu ai putea sa o chemi si pe iubita ta aici. Mi-ar placea sa am cu cine vorbi. 

-Pai suntem noi aici.

Otilia pufai scurt.

-Cineva de sex feminin, in timp ce voi o faceti pe eroii.

-Stiu cat de mult vrei sa fii implicata, Otilia in asta. Dar fratele tau are dreptate sa te tina deoparte.

-Sunt deja implicata. Nu suntem fiinte fragile. de care sa aveti grija la fiecare pas.

-Nu am spus asta vreodata.

-Tinel, o chemi sau nu?

-Fie, daca insisti. E mai bine sa stam cu totii impreuna.

-Oricum Teodor voia sa ne sugereze sa locuim la el. Cred ca avem loc toti in apartament. E camera lui, inca una, de oaspeti, si canapeaua. O rezolvam noi cumva.

-O voi suna. 

-Te simti bine? Pari cam alb la fata.

-Nu prea este aer.

-In incapere? Sa stii. E un miros inchis. Nu credeam ca esti asa sensibil la mirosuri. Vad cum porneste si cum deschide fereastra. Teodor aeriseste vreodata aceste locuri? Bine, nu vreau sa stiu, sincer.

Inainte sa ii sugerez ca vreau sa fiu singur, parasi incaperea faar vreun alt cuvant. Inchid telefonul si ma ridic nesigur pe picioare. Pasii ma poarta spre baia unde se afla el. Usa nu e inchisa, nu cu totul. Pot sa ii vad silueta aplecata peste chiuveta in spatiul intredeschis al usii.

-Cat voi mai rezista astfel? Cat. Am obosit, in toti acesti ani, sa sper. Vreau sa il gasesc. Bunule, Dumnezeu, ajuta-ma. vad cum isi face cruce si cum se prabuseste apoi in genunchi in fata chiuvetei. Nu ii vad chipul, insa ii vad umerii cum i se cutremura violent. Indurerarea lui parca mi se transmite si mie. Simt atat de intens, si viu, acea suferinta, a lui, pe care o poarta. De parca ar fi a mea. Pun mana pe usa. Vreau sa dau buzna. Si sa il imbratisez. Sa il privesc in ochi. Si sa il sarut pe frunte. Sa ii spun ca ma cheama Tinel. 

Mesajul insa din partea acelui barbat ma opri.

Daca voi fi in pericol si el intr-adevar este Teodor, fratele meu adevarat, va trebui sa il protejez. Nu sa il arunc in gura leului. Nimeni nu trebuie sa stie de Teodor. Numai eu.