Un T pentru fraTe

Tu si cu mine, un trecut deja pierdut

Tinel pov

Ziua de marti din a treia saptamana a lui iulie in mod clar nu imi aduse vreo bucurie in suflet. Astept inca impacientat in incaperea special amenajata pentru a-mi vedea fratele. Stiu ca exagerez cu vizitele. Stiu ca am probabil treburi mai importante de facut, insa nu ma pot abtine. 

Incerc sa nu ma gandesc la visul de noaptea trecuta. In care fratele meu Teodor imi intorcea fratele si imi spunea sa il uit. Ca nu e fratele meu. Ca ar trebui sa scap de acea speranta, iluzorie. 

-Poate pana la urma, ar trebui sa uit. vorbesc pierdut cu mine insumi. Am deja un frate. 

Care se afla la inchisoare, din cauza unui ticalos. 

Strang din pumni si incerc sa imi ascund furia din gesturi. Vocea lui fu cea care ma trezi la realitate.

-Tinel?! Imi ridic privirea si vreau sa zambesc, dar intregul meu ranjet se evapora, la vederea chipului sau vanat.

-Ce tot?! Cine ti-a facut asta? marai printre dinti.

-E in ordine. O cam meritam. Sa nu vorbim de mine, nu imi vine sa cred! Esti aici cu mine, din nou. 

Inainte sa protestez zgomotos, Stefan ma trase in bratele sale. Aproape ca sunt ridicat de la podea. Mereu uit cat de multa forta se ascundeau in bratele sale.

-Tu cum mai esti? Amelia? Va simtiti bine? Sper ca iti ajung banii aceia scosi de pe conturi.

-Suntem in ordine. Nu iti face griji. Trebuie sa fim doar atenti cu Emil si ai lui. Au pus caini pe urmele noastre. Vom fi atenti.

-Urasc asta. Imi pare rau. Trebuia sa ma gandesc si la asta. Regret ca nu am facut-o.

-Nu e vina ta, ci doar a acelui monstru.

-Nu e vina lui Dorian Grigorescu.

-Stim noi ca asa il cheama?

-Tinel, nu face vreo prostie pe care o vei regreta. Tipul te-a ajutat in trecut. Si te-a scos din multe belele. In care ai intrat. Nu ii face asta.

-El e un strain. Tu esti fratele meu. 

-Iar in calitate de frate iti cer sa te opresti.

-Te rup in bataie astia, aici. Vrei sa mori ca un caine! urlu si il smucesc de haina. Stefan, esti prost, cumva?

-Am fost rau, si cu ce m-a ajutat? In final? sosi parca intrebarea lui capcana. Pentru a ma impiedica sa ma pornesc intr-un alt atac. 

-Nu ai fost niciodata rau. protestez atunci zgomotos. 

-Tinel, nici bun nu am fost. sosi replica lui abrupta. 

-Uneori facem greseli mari. 

-Invatam insa din ele. Eu nu am facut-o, la timp.

-Stefan, am nevoie de tine. Okay? 

-Recunoaste, sunt doar un inlocuitor pentru fratele tau pe care l-ai pierdut. Cum de nu ma urasti, Tinel? Am ascuns adevarul atata vreme. Sunt la fel de rau ca tatal meu.

-Ai facut-o pentru ca nu voiai sa ma pierzi. Probabil as fi facut la fel in locul tau. Sa te tin langa mine.

-Invata, si accepta, Tinel.

-Taci. spun printre dinti. Nu mai ruina momentul.

-Invata si pricepe ca nu il pot inlocui pe fratele tau. Nu pot sa ii fur locul. Nu sunt eu acela. 

-E mort, si in trecut. 

-Haide, Tinel. Recunoaste. Tu si cu mine, suntem un trecut deja pierdut.