Un T pentru fraTe

Aud glasul razbunarii

Tinel pov

-Unde ai fost plecat o intreaga zi? vocea Ameliei ma readuse atunci la realitate.

-Acum vorbim? Unul cu celalalt? o intreb si imi las atunci in cuier geaca din piele neagra, pe care o purtam.

-E trecut de sase, Tinel! E deja seara! Ai idee ce ingrijorata am fost? 

-Suntem doar noi doi? intreb atunci ezitant. Si ma uit in final in ochii Ameliei surprins. Ce?

-Chiar ma ingrijorezi, serios.

-Nu mai exagera, sunt bine.

-Te porti dubios, Tinel. 

-Spui asta de luni de zile. Daca inca nu te-ai obisnuit cu purtarea mea, avem atunci o problema.

-Suntem singuri, da, numai noi. Otilia si Dominic au iesit in oras, dupa ce s-a intors de la munca. Maine are ore, stii doar ca a inceput al doilea an la facultate. Cat despre Dominic. L-am prezentat astazi sefului meu. M-a rugat Otilia sa ii gasesc ceva de lucru. De maine incepe la magazinul unde am reusit sa ma angajez eu.

-Interesant! adaug atunci scurt. Si ma indrept spre baie. Trebuie sa ma spal si sa ma schimb. Revin.

-Te astept aici, Tinel. Nu plec nicaieri.

Desi spranceana ii era in continuare ridicata si plina de indoiala. De parca eu nu urma sa ma arat in final inapoi in living. Nu ca as fi avut cum sa zbor prin tavan sau prin aer, in caz ca ma aruncam de la vreo fereastra.

Cand am devenit oare noi doi asa distanti?

***

Cand m-am reintors imbracat intr-o camasa simpla, neagra, si o pereche de pantaloni scurti, nu am dat de Amelia in living. M-am indreptat spre bucatarie unde ma astepta cu masa deja pregatita. Cartofi, pai, mamaliga cu smantana, deja facuta, si evident, carne prajita. Chiar si cateva sandwich-uri cu cascaval, salam si ketchup.

-Vrei sa ma indopi? intreb amuzat. 

-Stiu ca e numai prajeala. Dar nu am uitat ce iti place.

-Preferata mea. Si mamaliga miroase bine! 

-Totul arata excelent, vrei sa zici.

-Imi pare rau, daca te-am neglijat, Amelia. M-am plimbat sporadic prin oras, si am fost la club . Sa ma ocup de niste mici probleme. mint atunci cu voce calma, si relaxata.

-Te cred. Puteai sa imi spui astfel de la bun inceput. Mi s-a parut doar...ca ceva nu e in ordine. Nu stiu cum s-o explic.

Ma cunoaste asa de bine, deja. Uneori gandul asta ma infioara. Dar, acum, doar la masa cu ea, si inconjurat de mamaliga mea preferata si de mancare, orice spaima imi era deja alungata din minte. De parca as fi presat vreun buton magic.

-Sunt doar geloasa pe el. Sau eram doar geloasa pe el. se corecta atunci cu voce joasa. Acum nu mai sunt deloc. 

-Nu aveai de ce sa fii.

-Am vorbit si cu Dominic. L-am intrebat daca si el isi dedica numai viata surorii sale. Aproape ca a rasturnat mai multe cutii cu biscuiti de pe raft, cand m-a auzit. Era foarte amuzat. 

-Nu voi mai lasa pe nimeni sa stea intre noi.

-Asa ai spus si inainte. 

-Acum sunt serios. In plus, adaug scurt si imi var mana in buzunarul pantalonilor. Nu m-am intors cu mana goala.

-Daca mi-ai luat vreun inel sau...Tinel, nu-s pregatita, stii, sper.

-Bineinteles ca stiu. Avem o viata intreaga. Nu te speria. ranjesc spre iubita mea si las atunci la vedere o bratara delicata cu un design simplu, dar atractiv. Ma uit in treacat spre lunile micute, de argint, care sclipira puternic in lumina becului aprins din camera. Intreaga masa, cu mirosul ei, zambetul cald al Ameliei si obrajii mei rosii, inflacarati sugerau deja un nou inceput.