CAPITOLUL IX - Ți-a fost dor de vechea Calypso?

1.7K 88 20
                                    

     -S-ar putea să fi făcut o prostie, îmi mărturisește Cynthia la telefon în după-masa zilei de marți, în timp ce mă relaxez în piscina din curte

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     -S-ar putea să fi făcut o prostie, îmi mărturisește Cynthia la telefon în după-masa zilei de marți, în timp ce mă relaxez în piscina din curte.

     -Ce s-a întâmplat? o întreb, dându-mi jos ochelarii de soare și punându-i pe marginea piscinei.

     -Asta e problema, nu știu ce s-a întâmplat!

     -Fii mai clară, spun eu, în timp ce Rye îmi aduce un milkshake proaspăt făcut de el.

     -Promiți că nu te superi pe mine?

     -Deja mă sperii!

     -Promite-mi!

     -Promit, spun eu cu jumătate de gură.

     -M-a sunat Blake aseară.

     Fac ochii mari și îmi las băutura pe marginea bazinului, concentrându-mă la discuție.

     -M-a întrebat dacă îmi plac cluburile și i-am zis că da, apoi m-a invitat într-unul care s-a deschis de curând.

     Îmi dau ochii peste cap. Cynthiei îi place să meargă în club.

     -Și cum a fost? întreb eu, văzând că prietena mea face o pauză.

     -Păi... n-am dansat.

     -Ați stat de vorbă?

     -Cam așa, numai că am exagerat puțin cu băutura.

     -V-ați îmbătat?!

     -M-am îmbătat, spune ea încet. Tot ce îmi amintesc e că m-a întrebat lucruri despre tine, în rest nu știu nimic și azi-dimineață m-am trezit la mine acasă. Calypso, spre că n-am făcut vreo prostie, nu știu când, cum și cu cine am plecat de acolo și eram singură acasă toată noaptea! 

     Mda, nu sună bine.

     -Liniștește-te, pun pariu că totul are o explicație logică și... plăcută. Sper, adaug eu încet.

     -Dacă l-am adus acasă și mi-a făcut ceva?! Viața mea o să fie distrusă!

     -Dacă vrei, putem merge la club, poate au niște camere și reușim să aflăm când și cu cine ai plecat de acolo. Nu-ți aduci aminte să fi fost acolo nicio persoană cunoscută?

     -Nu.

     -Te puteai ține pe picioare?

     -Așa cred.

     -Vrei să vorbesc eu cu el?

     -Nu! face ea panicată. Nu ți-ar spune nimic! Dar...

     -Da?

     -Damian e prietenul lui cel mai bun, poate că el știe.

     Când aud afirmația, îmi dau o palmă peste frunte.

Prezentul meu ești tuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum