CAPITOLUL VII - Mulatră, hm?

1.7K 99 19
                                    

     După ce pleacă familia Conner, îmi scot pantofii din picioare și urc în fugă scările către camera mea, nerăbdătoare să scap de toate accesoriile de pe mine, de machiaj și să mă îmbrac în pijamale

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     După ce pleacă familia Conner, îmi scot pantofii din picioare și urc în fugă scările către camera mea, nerăbdătoare să scap de toate accesoriile de pe mine, de machiaj și să mă îmbrac în pijamale. Mă întorc apoi în sufragerie cu portofelul în mână și imediat reapare Rye, și el îmbrăcat în pijamale. Se așează pe canapea și bate palma cu mine.

     -Ai fost incredibilă! Aproape că m-ai păcălit și pe mine!

     -Presupun că a meritat săptămâna de chin. Deci, să vedem, câte pariuri am câștigat?

     -Am pariat că o să se uite la tine toată seara, pe ăsta l-am câștigat eu. Apoi, am pariat că nu o să îți facă vreun compliment.

     -Exact, iar pe ăsta îl câștig eu.

     -Ești sigură că nu te-a complimentat deloc?

     -Mi-a spus că mă pricep să îmi joc rolul, ăsta nu e compliment. Deci s-a prins că jucam doar un rol, încă un pariu câștigat de mine.

     -Eu nu prea cred că s-a prins...

     -De ce?

     -După fața lui, evident! Era derutat!

     -Bine, fie, lăsăm deoparte pariul ăla. Altceva?

     -Eu am zis că o să facă ceva care să îți atragă atenția. Și-a scăpat furculița pe jos.

     -Mi-a dat o poreclă, deci într-un fel a încercat să mă tachineze.

     -Ți-a cerut numărul de telefon.

     -Câte avem?

     -Eu am câștigat trei și tu două. Și să nu uităm că te-a întrebat dacă ești în regulă, schimbarea asta l-a dat peste cap. Deci, patru la doi, scoate banii!

     -Of...

     -Ce faceți aici? ne întreabă mama, apărând în sufragerie cu periuța de dinți în mână.

     -Ne numărăm banii, răspunde Rye. Am pus niște pariuri ieri.

     -Și nu mai puteați aștepta până mâine? E târziu!

     -Când faci parte dintr-o familie cu renume nu ai timp să dormi noaptea, îi șoptesc eu fratelui meu și râdem pe înfundate.

     -Să nu stați mult! Noapte bună!

     -Noapte bună, mamă! spun eu și mă ridic de pe canapea.

     -Unde crezi că mergi? face Rye.

     -În cameră, sunt obosită.

     -Nu trebuie să îmi dai nimic?

     -Speram să uiți! Poftim, spun eu, începând să scot bancnote din portofel până când aproape îl golesc.

Prezentul meu ești tuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum