Supernova Sufletului

Cavaler în costum alb

Intr-o padure intunecata, departe peste munți
și peste văi.
Statea in cusca ferecată a mea inima
insangerata
Of inima, inima strivită de dureri și de
suspine, cand te intorci iarăși la mine?
Of inima saraca și pierdută cu duhul, de ce ești
tăcută? De ce nu-mi vorbești? Oare ma mai
iubesti?
Sa sti ca eu încă o fac, semnat al tău cavaler în
costum alb.