Supernova Sufletului

Ce dans nebunesc

Niște informații inutile prinse între niște
umbre senile. Ce fantasmagorie.

Urlu încet în tăcerea nopții grele ce se așterne
ușor peste sufletul meu flămând, ce clipe
minunate, doar eu și a mea dulce singurătate.

Știți? Este chiar ceva frumos, noaptea îm
cântă iar eu dansez în pași de vals, lupii mă
strigă și mă cheamă la ei, iar frumusețea lor
este ca și cea a treizeci de femei.

Ce nebunie! Ce vals domnesc, o scurtă șarada
și eu mă ofilesc. Ce dans nebunesc.