Ce poezie proastă, ce ratat cunoscut.
Cand moarte te cheama tu stii sa ii ofer doar
un sărut?
Ce senzatie sumbră mă urmărește, de
douăzeci de primaverii, si nici acuma nu im da
pace, nici cand insfarsit pot sa mă odihnesc
noaptea în sicriu, în "sicriul meu de plumb"
unde totul miroase a levantica si unde nimica
nu este la locul lui.
Oare am murit?
O dar vai ce tragedie... Va rog lasati-ma sa
plang.
CITEȘTI
Supernova Sufletului
PoetryDoar un al Volum de Poezii, si o bucata din mine. Va multumesc si va iubesc.
