Supernova Sufletului

Trezește-te

Scriu și scriu, și scriu intr-una.
Vocea mea topită surzește lumea, glasul meu
aspru trezește luna. De ce țipi intr-una?

Una și cu una fac două, și cu mine nu fac
nimic, căci nu sunt nimic mai mult decât o
alegorie de glume proaste și vise spulberate și
pentru asta mă urăsc cel mai mult

O glumă parșivă ? Nimeni nu râde.
Un suflet distrus ? Hazul și veselia se aștern
peste lume și o acopere ca o pătură de zăpadă
moartă. Ce circ haotic și grațios!

În vine sa vomit sentimental și să mor comic și
brutal, dar mă abțin căci nu mi a venit ceasul,
este abia trei dimineața și timpul sta în loc, și
eu o data cu el stau, stau mort în sicriu. Este
dimineață minții, trezește-te.