Ruthless is my Kind

Capitolul 4

KAYLA

Am plecat în grabă de la editură, cu douăzeci de minute mai devreme, însă chiar și așa nu am avut timp pentru remușcările că nu respectam deloc programul de lucru.

Nu când bona m-a rugat pe un ton scurt și enigmatic(poate speriat)să merg în parcul central, acolo unde se află împreună cu gemenii.Am știut că ceva era în neregulă și nu știu cum de am ajuns întreagă acolo.

Privesc haotic în toate direcțiile, încercând să-mi dau seama de poziția exactă a soarelui. La a treia încercare, încremenesc. Stă în parc, lângă fata și băiatul meu, la fel ca alți patru tipi îmbrăcați la patru ace.Dar, în vreme ce ceilalți bărbați își fac de lucru cu împrejurimile și exteriorul, el îmi privește fix copiii.

Îi văd doar spatele, e așezat pe vine, astfel să poată relaționa mai bine cu ei, dar e suficient să-mi atragă atenția.O rază de soare îi mângâie părul negru și lucios și-i luminează șuvițele mătăsoase și ondulate care-i ating gulerul tricoului negru.

Și atunci știu, fără să-mi bat capul încercând să aflu cine e bărbatul din preajma copiilor mei, că acela e Ian Kind. O mică parte din teroarea istovitoare din mine se eliberează într-o furie de necontrolat și specifică mamelor hiperprotective, suficient cât să mă îndrept înspre ei.

Pe măsură ce mă apropii, privirea îmi cade spre decorul de vis al parcului de copii. Mă opresc și mă holbez. Din nou. Aranjamentele par mai impresionante ca la Disneyland.Aranjamente care bineînţeles că nu se regăseau în alte zile aici.

După felul în care ține lumea la distanță, realizez că suntem singurii din ditamai parcul central și am senzația că tot aranjamentul vine tot din cauza lui.Furia e suficient de electrizantă, cât să mă facă să înaintez, împinsă de o forță de neoprit.Atunci privirile ni se întâlnesc.

Furia mi se evaporă și mă întreb panicată, dacă acesta e motivul pentru care toată lumea îl evită pe acest bărbat. Pe lângă diabolic e șiun..psihopat?Inima îmi cade în stomac, dar din fericire doza de teroare se micșorează.În locul ei însă,se instalează anxietatea. Sângele meu a trecut de la îngheț la fierbere într-o secundă și eram gata să izbucnesc.

Ian Kind era peste tot.
Unde lucram.
Unde nășteam..

— Ce cauți..?

— Ma-mi..a sărit Karlie cu brațele spre mine.

— E prietenul nostru, Ian, a zis ea vădit încântată atât de bărbat cât și de jucăria unicorn primită, iar zâmbetul îi e radiant.

Am închis ochii, inspirând adânc.Kevin nici măcar nu-mi observase sosirea, sau dacă o făcuse, era prea distrat de aranjamentul feeric al parcului și de multitudinea de jucării primite.

— Diane..?am zis.

— Da, doamnă, a zis șovăitoare bona și s-a apropiat, de parcă până acum nu îndrăznise să facă asta.

— Ia, te rog, copiii și mergi cu ei în zona topoganelor.

— Dar, mami.., a început Karlie, petrecându-și mâinile pe coapsele mele.

— Draga mea, i-am șoptit, inspirând greu pentru că, mai nou, simpla răsuflare îmi părea o corvoadă. Acolo, cu siguranță, sunt și mai multe jucării, pe care n-ai avut ocazia să le vezi, am încercat.

Ceea ce se putea să fie adevărat, având în vedere zecile de jucării noi, împrăștiate, dar cumva atent selectate.De îndată ce gemenii s-au îndepărtat, mi-am trecut degetele prin păr, mai mult decât iritată.

— Nebunia aceasta se oprește acum, am zis și în vocea mea picură mânia.

Răsucindu-mă cu fața către el, mi-am simțit pulsul în gât.M-a privit în tăcere, cu ochii cutreierând fiecare parte a corpului meu.Inima mea a făcut ceva nebun în piept. Căderi în cap sau învârteli- nu eram prea sigură.Pentru că nu-l simțisem niciodată atât de aproape.Nu fusese niciodată pe teritoriul meu.