Ruthless is my Kind

Capitolul 5

KAYLA

Este oare posibil să îți simți inima spulberată, chiar şi când nu eşti sigur de cele aflate?M-am uitat din nou la femeia din oglinda băii mele de acasă, rozându-mi buza inferioară, până când carnea fragedă s-a crăpat.Arătam ca un străin și încă îi mai simțeam gustul pe buze.Durerea s-a izbit de mine ca un tunet.Mi-am deschis telefonul.

Jessica: E totul în regulă cu copiii?N-ai mai spus nimic, de când ai plecat ca fulgerul de la muncă..

Eu:Suntem în regulă.Vorbim mâine, i-am dat mesaj înapoi.

Imediat mi-a răspuns:Am înțeles.Sper să te simți mai bine.

Ironic, aveam un presentiment că ceea ce era mai rău nu venise încă.Am pus telefonul jos și m-am rugat, pentru a mia oară în această zi, ca presa și toți ceilalți să fi fost prea ocupați ca să asiste la scena din parc.

Ian Kind era genul care apărea la știri, din motive din ce în ce mai șocante și greșite. Crea probleme, probleme fierbinți și știam că vestea că ar avea gemeni se va răspândi probabil peste tot în presă, cum ar face-o salmonella într-un camion alimentar dubios, în clipa în care el și-ar fi dorit să se afle.Și eu? Nu am atras atenția niciodată, nu în sens dubios și șocant.Viața mea socială era la fel de activă ca o broască țestoasă moartă.

Nu  aveam mulți prieteni, iar cei pe care îi aveam, cu siguranță nu-i voiam în preajma mea în aceste noi conjuncturi.Eu, Kayla Indie Davis.Douăzeci de ani. Copilul lui John și Angela Davis, doi profesori renumiți. O cititoare și o scriitoare însetată de iubire, o iubitoare de clătite cu afine, aer cald de vară și rochii cu floarea soarelui pe ele.

Copila aceea. Fata care stătea în primul rând al fiecărei clase școlare.Copila care credea că banii sunt supraestimați, mașinile strălucitoare echivalau cu sculele mici, iar fericirea stă într-o carte bună și o cafea pe măsură, se găsea în situația de a intra în viața controversatului, râvnitului și maleficului Ian Kind, care pentru mine ar echivala cu o pedeapsă.

Am aruncat șervețelul folosit în coșul de gunoi și am mers în sufragerie, recunoscătoare că gemenii dormeau, încă de la sosirea noastră fulger din parc și că alesesem ca bona să rămână cu noi.Sincer, nu mă puteam concentra pe nimic.Voiam să stau și să le pun cap la cap, singură și atunci când timpul avea să-și spună cuvântul.

O bătaie ușoară în ușă mi-a atras atenția și când mi-am aruncat privirea pe vizorul ușii, am gemut și mi-am închis ochii, în timp ce descuiam ușa.Sean m-a tras în brațele lui și mi-a ținut capul în mâini.
Pieptul lui se freca de decolteul meu și inimile noastre băteau la unison, respirația noastră fiind egală.Aparent, nu contase că participasem la acel sărut?

— Kayla, mi-a șoptit, cuprinzându-mi obrazul în palmă și lipindu-și fruntea de a mea.

Vocea lui era atât de plină de emoție.Mi-am ridicat mâinile tremurătoare și i-am atins obrajii pentru prima oară.El și-a apăsat degetul mare de buzele mele.M-am agățat de reverele sacoului său.Știam ce-i cer și nu mă sfiam s-o fac.

În fond, era singurul care mă putea ajuta, deși părea imposibil în acest moment.Dar nevoia de a fi ținută în brațe, era mai puternică decât logica.Tânjeam să-mi spună că nu contează ai cui sunt copiii mei, deși nu era corect față de el.

— Am fost atât de îngrijorat.

Își frecă nasul de al meu.Am dat din cap, dar n-am spus nimic.Era lesne de înțeles de ce fugisem ca scapată din iad, odată ce Ian Kind a aruncat bomba că el ar fi tatăl copiilor mei.

— N-ai mai răspuns la telefon.

Mă apucă de mâna în care țineam telefonul, pentru a sublinia acest fapt și împreună ne-am așezat pe canapea.Tot atunci am realizat că se făcuse seară de-a binelea, iar Sean a aprins o lampă de pe masa din colț.