Împăratul Infinitului (neterminată)

Capitolul 7

-Aşadar, principesa s-a întors, a spus Iesuf.

Era conducătorul regatului subacvatic, un bărbat înalt şi zvelt şi unul dintre înţelepţii neamului lor, dar Ethiel nu putea să nu îl considere un copil. Singurul inciciu cu privire la vârsta zânelor era părul, care la un moment dat, ca şi la oameni, albea. Diferenţa era că această schimbare era declanşată nu de o deteriorare a corpului fizic, ci de o evoluţie a celui spiritual. Un păr alb însemna, pe scurt, înţelepciune. Iar Iesuf avea părul şi barba negre ca mantia nopţii fără stele. Nu putea fi numit "copil" la propriu. După calculele lui Ethiel, avea puţin peste 1000 de ani. Dar pentru un nemuritor 1000 de ani nu înseamnă nimic. Pe vremuri, cineva ca Iesuf nu ar fi putut avea un rang mai înalt decât cel de principe moştenitor. Dar tatăl lui, la fel ca majoritatea "capetelor albe", părăsise această lume, iar Iesuf urcase pe tron, primind totodată şi titlul de Cavaler al Cedrului, ordin din care făcea parte şi Ethiel.

-S-a întors, i-a confirmat el, dar încă nu avem confirmarea că este la reîncarnarea potrivită.

Iesuf s-a aşezat la masa consiliului, pe acelaşi loc pe care îl ocupa de fiecare dată.

-Întunericul creşte, a spus. Aud că Tatăl Minciunilor a început să acţioneze.

Ethiel nu putea să nege faptul că, în ciuda vârstei, era foarte bine informat.

-Cineva a încercat să o omoare, i-a răspuns.

Era aşezat pe scaunul lui, studiind o hartă veche. Între el şi Iesuf erau 4 scaune goale.

-Dar mă îndoiesc că a fost la ordinul lui, a continuat Ethiel.

-Cum s-a întâmplat?

-A fost un zmeu. A încercat să o lovească cu maşina.

-Şi? a întrebat Iesuf, curios. Cum a scăpat?

-L-am omorât, a spus Ethiel, indiferent. Sau cel puţin aşa cred. I-am lăsat o rană destul de gravă. Oricum, dacă nu moare din cauza ei, Amăgitorul va avea grijă de el.

Iesuf a dat din cap, aprobator.

-Slăbiciunea lui pentru principesă nu este un secret pentru nimeni, a spus el. Mulţi îl admiră pentru asta. De fapt, sunt oameni care ar vrea să te vadă mort, voci care cred că el ar trebui să ocupe scaunul ăla.

A arătat spre scaunul pe care stătea Ethiel. Acesta din urmă a râs.

-Ai auzit de Legiune, a spus.

-E deja celebră. Ma surprinde faptul că o astfel de organizaţie, bazată pe idei extremiste, a ajuns la asemenea proporţii. Se spune că unul din 7 cetăţeni ai Nemlarului este membru.

-Am probleme mai importante de rezolvat, mai urgente.

-Bineînţeles. Totuşi, odată cu întoarcerea principesei, Legiunea ar putea deveni o problemă mai mare decât a fost până acum. Că tot a venit vorba, unde este ea acum?-

-În satul oamenilor, a răspuns Ethiel.

Iesuf a părut surprins.

-Nu e la palat?

-Nu, a răspuns Ethiel.

Vedea că Iesuf aştepta şi o explicaţie a acestei situaţii neaşteptate, dar prefera că numărul celor care ştiau despre problema de memorie a Adei să fie cât mai mic.

-Doar o măsură de precauţie. Nu vrem ca Amăgitorul să afle că am găsit-o. E mai bine să ne subaprecieze. Am să te rog să fii discret pentru moment. Locuitorii Nemlarului ştiu despre ea doar pentru că nu am putut evita asta, având în vedere că principesa e atât de aproape de cetate, însă aş vrea ca vestea să nu se răspândească înca în cele 3 regate.