Rădăcini- Alpha

Vartok

     Am ales o cale destul de grea, cale care cred că mă va ajuta în viața mea de viitor alpha...sau cel puțin așa cred. Este dureros să știi că ți se ascund lucruri de proprii părinți și apoi au pretenția să îi respecți. Da, îi respect pentru tot, că m-au adus pe lume, că m-au învățat mai multe decât ar fi trebuit să știu, dar au uitat un detaliu foarte important...nu am decât 10 ani, sunt un pui, un copil. Deși am această fragedă vârstă, mi s-au dat o misiune... trebuie să găsesc lupoaica pură.
   Sunetul asurzitor al creaturii îmi deranjează grav auzul, fapt ce mi-a provocat căderea forțată a corpului pe pământ. Sincer să fiu, nu știu cum să reacționez...doar aștept momentul...
     - Băiete, trezește-te ! Nu e timpul să dormi acum !
    O voce masculină și răgușită se face simțită, împreună cu câteva palme izbite de obrajii mei. Încă sunt amețit... deși unde mă aflu? Nu cunosc această voce...
   Încerc să mă ridic așezând palmele pe sol, un sol ușor umed și rece, câteva crengi ce mă deranjează și câteva picături reci de ploaie...dar durerea de cap e îngrozitoare.
    - Unde sunt? Cine sunteți?
    - Te-ai trezit, în sfârșit! Ridică-te imediat, nu avem timp de pierdut...am întârziat din cauza ta !
    - Cum adică întârziat? Cine ești și ce vrei?
    - Liniște am zis! Să mergem!
   Bărbatul care îmi "arunca" palme pentru a mă trezi, acum mi-a apucat brațul și m-a ridicat cu forța de pe sol. Miroase ca un vârcolac, dar nu chiar că noi, e altfel...cred că...ooo nu, nu se poate ! Este un vârcolac beta, unul din dușmanii noștri. Dacă ar fi fost un alpha, nu s-ar fi comportat în felul acesta cu mine.
  - Nu ești un alpha, ci un beta! Ce vrei de la mine? Du-mă acasă !
   - Liniște!
   - Du-mă la haita mea și vei scăpa cu viață!
   - Ha, auzi la el!
   Bărbatul mă privește brusc, ochii lui inspiră frică, nervi dar și dorință... are o mustață imensă ce îi astupă gura și o căciulă închisă la culoare ce îi acoperă pletele lungi și încâlcite. Mă apucă de braț și forțat trebuie să merg după el.
   - Alpha ăștia, credeți că aveți dreptul la orice !
   - Unde mă duci? Ce vei face cu mine?
   - Eu? Doar urmez niște ordine. Întrebarea corectă nu e ce îți voi face eu, corect e ce îți vor face ei...
    - Ei? Care ei?
    - Nu mai pune întrebări!
  Ne apropiem de marginea pădurii, pădure ce nu o cunosc. Încerc să privesc mai atent și se pare că o chestie uriașă păzită de patru bărbați așteaptă să ne apropiem. Încerc să mă smulg din strânsoarea bărbatului, îl mușc de mână dar în zadar, e foarte puternic.
   Ajungem la chestia metalică ce stă pe patru roți, se deschide o ușă uriașă și sunt aruncat spre ea.
   - L-am adus în viață, așa cum ați cerut!
    - Observ! Ia-ți banii și pleacă! Uită că mă cunoști!
   - Am înțeles! Aveți grijă, are energie multă!
   - La revedere!
  Ușa se închide deodată, aud un mârâit ciudat și chestia pleacă odată cu mine!
  - Deci, tu ești Arion!
  - Cine ești? De unde îmi știi numele?
  - Întreabă-l pe tatăl tău...oh, scuze, nu ai cum, pentru că acum ești al meu!
   - Cum îți permiți? Arată-ți chipul!
   - Cu plăcere!
Din întuneric, apare un bărbat cam de o vârstă cu tatăl meu, poartă un costum bine îngrijit, pantofi, părul îi este lung și prins într-o coadă. Fața îi este palidă și un ochi acoperit de un petece de piele.
   - Eu sunt Vartok! Sunt sigur că ai mai auzit de mine !
    Vartok...acest nume...ooo nu! Tata mi-a povestit de el, e clanul inamic, o haită de beta deși el e alpha. A fost cel mai bun prieten al tatălui meu și prima iubire a mamei. Pe când erau adolescenți, încă nu aveau lupul interior și nu știau dacă sunt suflete pereche, se lăsau purtați de sentimentele umane. Când Vartok le-a făcut cunoștință mamei și tatălui meu, aceștia au simțit ceva de nedescris, până când au împlinit 18 ani și atunci au știut că sunt suflete pereche. Aceștia și-au făcut curaj și cu greu i-au dat vestea lui Vartok, care nu a vrut să țină cont de acel lup interior și l-a provocat pe tata la un duel. Câștigătorul rămânea cu fata, că de obicei. Tata a acceptat și ca să vezi, a învins dar din păcate, Vartok a rămas fără un ochi, ochiul stâng. De atunci nu s-au mai întâlnit și nici nu au mai auzit nimic unul de celălalt... până acum când stă lângă mine.
    - Trebuie să știi cine sunt. Ce mai face mama ta? Minunată ființă...
    - Ce vrei de la mine? Nu am nicio vină!
    - Nu, dar părinții tăi au! Tatăl tău mi-a luat ce aveam mai de preț, acum îi voi lua ce are el mai de preț.
    - Ce ai de gând să faci cu mine? Crezi că vei scăpa așa ușor?
    - Nu! Dar trebuie să îl văd pe tatăl tău, să purtăm o mică... discuție.
    - Și nu puteai să îi faci o vizită?
    - Unde ar mai fi fost distracția?
Un râs asurzitor acoperă toată chestia metalică.
    - Îmi poți spune în ce mă aflu? Ce e chestia asta pe roți?
    - Nu pot să cred! Tu nu știi ce este o mașină? Automobil?
     Deci așa arată una...ai mei mi-au spus să mă feresc de ele pentru că sunt periculoase și de asta mi-au interzis să mă apropii de stradă. Dar, eu nu i-am ascultat și drept pedeapsă...
   - Ba da, știam, doar că nu am văzut niciodată una.
   Mașina se oprește, ușa se deschide și doi bărbați îmbrăcați la fel, în costum , mă apucă de brațe și mă scot cu forța afară.
   - Ușor! Să nu îl răniți prea tare! Să îl închideți în cușca din camera mea!
   - Am înțeles!
Cei doi ascultă ordinele și fac întocmai. Cum să stau într-o cușcă? Nu sunt un animal...bine, poate sunt un pui de animal dar sunt și om în același corp.
   - Vă place să fiți cățelușii lui ? Hai cuțu-cuțu !
   - Liniște!
   - Nu vreți un os?
   - Liniște am spus!
   Unul din ei stă mai prost cu nervii. Dacă tot mă vor ține captiv, măcar să mă distrez și eu puțin. Mă forțează să merg după ei și intrăm pe poarta uriașă din metal, mergem pe o cărare lungă, ce are copaci imenși pe de-o parte și de alta. În capătul cărării este o casă uriașă, frumoasă, are balcon și multe geamuri.
   Pășim pe ușa casei și sunt dus într-o cameră superbă care are o cușcă din metal lângă șemineu. Sunt aruncat de cei doi căței în interiorul cuștii apoi ușa îmi este încuiată. Se pare că am o mică tăietură la piciorul drept, abia acum a început să se facă simțită. Am nevoie de îngrijiri.
    - Vă place camera spațioasă? Ai onoarea să fii invitatul meu zilnic. Consideră-te norocos, mulți și-ar dori acest lucru.
   - Mai bine liber în pădure decât captiv lângă un jeg ca tine.
   - Ooo, ești dur, exact ca tatăl tău. Ce vremuri!