Dragoste Adevarata

Dragoste adevărată. Cap 42

Pe canapea Sorin si Ana se sarutau de mama focului. Ea era peste el si mai aveau putin si ii puteai pune pe brazzers. Fierbea sangele in mine si simteam cum inima mea se rupe in bucatele. Eram... eram ranita.

Nu am spus nimic, am fugit. Nu stiam unde fug, dar simteam nevoia sa fug. Alergam repede si nu mai puteam simti daca ma dureau picioarele, durerea ce-o purtam in suflet era prea puternica. Ma intepa inima desi eram perfect sanatoasa. Sentimentele, amintirile dureau si erau ca niste spini. Ajunsesem intr-o padure... Inca alergam. Ploaia incepuse si fiecare picatura se lovea de pamantul rece. Ma intrebam cu ce am gresit... M-am impiedicat de ceva si am cazut. Atunci am inceput sa plang in hohote si ma simteam fara pic de inertie, ma simteam a nimanui. Telefonul suna intruna dar inchideam desi nu vedeam cine era. Intr-un final am vazut cine ma sunase. Vladimir, Sorin si Elena. Acum ma suna Elena si i-am raspuns.

-D-d-da...

-Femeie, unde esti? Plangi cumva? Ce-ai patit? Eu, Sorin si Vladimir te cautam ca disperatii de ieri! (Nici nu imi dadusem seama cat am stat acolo...)

-Nu vreau sa ma intorc!

-De ce?

-Vino la locul nostru secret si iti spun totul!

Locul nostru era la o casa parasita de la marginea orasului... Ea venise deja si cand m-a vazut m-a imbratisat strans. Ne-am asezat undeva si i-am povestit.

-Nu cred! spuse Elena.

-Ba sa crezi!

-Sorin nu inseala, Sorin nu te-ar insela pe TINE! Te iubeste. Sunt posibilitati: era sub influenta a ceva sau il avea la mana cu ceva.

-Nu stiu ce sa zic...

-Haide sa faci o baie, uite cum arati!

Nu imi mai pasa de cum aratam, nu imi pasa de lucruri de genul.

-Bine, dar pot sa stau la tine?

-Bineinteles. Doar nu mai fugi!

-Okay.

Am mers la ea si am facut o baie fierbinte cu spuma. Vladimir si Sorin ma cautau, dar i-am spus Elenei sa-i spuna lui Vladimir ca sunt bine. Doar lui Vladimir!

Intr-o zi palavrageam cu Elena si la usa a sunat cineva. Era Vladimir, dar nu era singur. Era cu Sorin. Sorin se uita la mine trist dar totusi fericit si a vrut sa ma ia in brate dar m-am dat mai...incolo.

Au stat vreo ora la noi iar dupa aceea au plecat. Sorin incerca sa se bage in seama cu mine dar ii "taiam craca". A doua zi a venit Vladimir la noi.

-Didi, cum mai esti?

-Bine...

-Minti.

-Bine, mint...

-De ce nu ai vrut sa il asculti?

-Nu am ce discuta cu el.

-In mine ai incredere?

-Da.

-Pe mine ma asculti?

-Da.

-Ma lasi sa-ti povestesc?

-Da, macar stiu ca tu nu ma vei minti deloc.

-Bun, deci...