Love U, Hate U // NamJin

Capitolul V

- Mă suni dacă e ceva, bine? Aveți grijă de voi.

Jin a zâmbit slab inca fiind în pat și și-a închis ochii așteptând să fie sărutat, acceptase să rămână acasă pentru că se simțea slăbit și rușinat având în vedere faptul că cedase în fața lui Namjoon. Nu știa cum avea să de-a ochii cu el din nou, știa că e un las pentru că fugea de el dar nu era pregătit să accepte că sentimentele sale erau neschimbate.

- Îmi pare rău că te-am trezit aseară.

- Să nu-ți pară, i-a zâmbit înainte să-și cuprindă fața în căușul palmelor sale și și-a lipit ușor buzele de ale sale. Sigur nu vrei să rămân acasă cu tine? Îl lăsăm și pe Minjae.

Jin a negat din cap.

- Sunt doar moleșit, probabil din cauza că se schimbă vremea in perioada asta, a explicat înainte să îi așeze mâna pe abdomen și să-i zâmbească. Caută atenție, a chicotit.

- Normal că vrea atenție, a chicotit înainte să îi ridice bluza si sa il sărute.

- Ai grijă de tine.

(..)

Cu toate că peste noapte și dimineață se simțise destul de moale după plecarea lui Wonho și a lui Minjae starea sa s-a îmbunătățit considerabil făcându-l pe Jin sa se întrebe dacă nu cumva e o problemă datorată faptului că nu era marcat de către Wonho. Într-un ritm încet și foarte atent a făcut curățenie în dormitor și și-a schimbat hainele, nu mâncase micul dejun pentru că avea de gând să facă o nebunie și să meargă la Namjoon, simțea nevoia sa se afunde din nou în brațele sale și era convins că bărbatul simțise că-i fusese rău și nu voia să-l îngrijoreze.

- Zâmbesc, a realizat privindu-se în oglinda de pe hol. Da puiule, mergem la tati, a continuat zâmbind in timp ce se încalța. Îi luăm lui tati micul dejun? Și lui mami îi e formica, a chicotit înainte să încuie. Toată ziua ai păpa.

Namjoon voia să meargă din nou la cofetărie, o făcuse zi de zi in ultima perioada sperând că avea să-l revadă pe Jin, intrase în vorbă și cu Wonho dar nu reușise să afle nimic, i se păruse o persoană buna și grijulie și totuși nu concepea ca Jin sa rămână cu el.

- Îți place vremea asta, nu-i așa? A șoptit Jin înainte să-și atingă abdomenul, alesese să meargă cu autobuzul pentru că nu se simțea prea sigur pe el sa conducă și nu voia să fie văzut de cineva. Poate ar fi trebuit să mă îmbrac mai bine, a pufăit supărat simțind adierea vântului. O să mă certe, știu.

Mereu vorbise cu bebelușul, așa făcuse și când fusese însărcinat cu Minjae i se părea drăguț și special faptul că putea să resimtă anumite impulsuri cand vorbea cu el.

- Oare o să fie fericit? De ce am venit, totuși? S-a întrebat înainte să coboare în fața clădirii. Proastă alegere, a spus privind picaturile de apa care se loveau de asfalt.

- Jin?

- O să leșin, a murmurat privindu-l pe Namjoon care tocmai voia să plece. Joon..

- La naiba, a bombănit înainte să sară la propriu din mașină și să-l îmbrățișeze. Ce faci aici? Și mai important, ce faci așa subțire îmbrăcat?

- Nu știu, am vrut sa te vad și bebe a fost rău aseară și... A suspinat. O sa plec acum.

- Știu că a fost agitat aseară, vrei să mergem înăuntru? Voiam să ies, bănuiesc că aveam nevoie sa va vad dar acum că sunteți aici, a zâmbit. Lasă-mă să pun asta pe tine, numai ieșii așa, a pufăit ușor și Jin a aprobat din cap. E bine acum? Te mai supără?