Love U, Hate U // NamJin

Capitolul III

— Lava cake, spui?

Jin a aprobat din cap înainte să își lase mâinile peste ale bărbatului și și-a ridicat privirea obținând un zambet cald. Începuse să vină cât Minjae era la grădiniță la cofetărie și începuse să se implice în activitățile personalului, se simțea folositor și îi plăcea asta. Terasa din fața cofetăriei dispăruse și chiar și așa, un scaun confortabil era scos pentru el în fiecare zi.

— Am programare la medic săptămâna viitoare, vii?

— Ți-am spus de când ai făcut programarea că am să vin, hyung.

— Alintă-mă, a pufnit și Wonho a chicotit înainte să-l pupe obraz.

— Bine, bine. In ultima săptămână ai început să te rotunjești sau mi se pare mie?

— Nu ți se pare, a zâmbit mândru. Bebicul crește, o să fie puternic așa ca tine.

— Nu cred că sunt chiar așa puternic, iubitule.

— Pentru mine ești. Ești cel mai puternic.

Wonho a zâmbit și l-a întors cu fața spre el înainte să îi mângâie ușor obrazul, i-a cuprins fața în căușul palmelor și l-a sărutat blând. Nu fusese un sărut lung și lipicios ci un sărut scurt și elegant, genul de sărut care îl înmuia pe Jin și Wonho știa asta.

A zâmbit când bărbatul s-a lăsat moale și s-a lipit de corpul său îmbrățișându-l.

— Mulțumesc că și grijă de noi și ne iubești.

— Nu trebuie să-mi mulțumești pentru asta, a spus înainte să-l sărute pe păr.

Când clopoțelul de la intrare s-a auzit Jin a vrut să se depărteze de corpul său și mâinile lui Wonho l-au lipit mai bine de el.

— Dacă nu le convine pot sa plece, bun venit.

Jin a oftat ușor și și-a afundat mai bine nasul în bluza sa, se simțea copleșit și prezența din cofetărie îl făcea să își dorească să se lipească mai bine de bărbat. Amintirile i-au umplut mintea și a încercat să se liniștească singur.

— Bună ziua, două brioșe cu vanilie.

Vocea lui Namjoon suna atât de vie în capul lui Jin și totuși părea abătută și tristă, voia să nu-i pese și totuși și-a întors privirea spre el încă având obrazul lipit de corpul lui Wonho.

— Bună, a salutat slab. Brioșele cu vanilie încă sunt în cuptor, puteți aștepta dacă doriți.

— Da, da asta am să fac.

Namjoon se simțea ușor nervos, uimit și văzându-l pe bărbat în brațele altui alpha îl făcea să se simtă și mai trist decât era deja. Privirea i-a căzut ușor pe abdomenul ușor rotunjit al perechii sale și a zâmbit slab privindu-l cum se mișca ușor și vizibil grațios prin cofetărie.

— Din partea casei, a spus așezandu-i o cana de ceai de lămâie în față.

— Jin..

— Babe, mă duc eu să duc comanda aia la primărie și după trec pe la grădiniță.

— Nu ai voie sa ridici, Kim Seokjin! Wonho a strigat.

— Sunt două cutii, a pufăit ignorând prezența lui Namjoon. Ți-am spus sa nu mai tipi, Oh Wonho!

Jin s-a întors pe călcâie vrând să se îndepărteze de masa lui Namjoon și bărbatul i-a prins mâna făcându-l sa mârâie și să și-o smucească.

— Nu mă atinge.

Namjoon a oftat, știa că greșise și continua să o facă, a înjurat în gând și și-a scos laptopul din geantă.