Love U, Hate U // NamJin

Capitolul VI

Datorită faptului că Jin nu vrusese să fie dus acasă de el, Wonho decisese să rămână la clinică și să discute cu Chenle. Ultima oară când interacționaseră lucra în Busan și voia să afle mai multe informații despre el și fiica lor, fusese năpădit de o mulțime de sentimente și asta îl copleșea, nu-și amintea ca bărbatul să fi fost vreodată atât de slab și atrăgător. Și-l amintea vag cu făcluțe și cu o timiditate ieșită din comun, evita să se dezbrace în preajma sa și era scârbit de cum arăta.

Jin plânsese silențios tot drumul într-un colț retras al autobuzului, nu știa exact de ce plângea și mai știa că oricât ar fi încercat să se calmeze nu reușea. Era conștient că greșise când reacționase așa la clinică, pur și simplu se simțea al naibii de gelos pentru că observase cu câtă dorință îl privea Wonho și-l durea și mai tare faptul că-l tratase cu o răceală ușor sesizabilă de oricine.

Noiembrie era o lună rece și faptul că nimeni nu locuise în garsonieră făcuse ca frigul din casă să fie mai greu de suportat decât cel de afară,  fără să se dezbrace sau să se descalțe a pornit centrala și a privit lung frigiderul gol, îi era foame dar nu avea bani la el și mersese fără bilet de autobuz, a oftat lung și a băut un pahar de apă, lacrimile se opriseră de la sine și durerea îl copleșea. 

— Mami e bine, a șoptit înainte să se așeze în pat și să se învelească. Vrei să o lași pe mami să doarmă puțin? O oră sau două și mergem să-l luăm pe Minie de la grădi.

Liniștea din interior îl făcea să se simtă confortabil și totuși inconfortabil, a înjurat în gând înainte să-și scoată telefonul din buzunar și l-a apelat de două ori pe Wonho care nu i-a răspuns și a pufăit nervos înainte să-l de-a pe mute, avea să-l ignore așa și cum el îl ignora pe el. Durerea aceea din partea stângă l-a făcut să geamă lung de durere și a suspinat înainte să caute pe internet numărul firmei unde lucra Namjoon, spera ca de dragul copilul lui bărbatul să-i răspundă și să accepte să-l împrumute cu niște bani până când avea să se angajeze din nou.

— Bună ziua, Teva INC. Numele meu este Yun cu ce vă pot ajuta?

— Bu-Bună ziua, a murmurat ușor bâlbâit și vizibil îndurerat Jin care încerca să maseze locul problematic. Domnul Kim Namjoon este liber?

— Da, a răspuns după ce a făcut o pauză. Cine îl caută?

— Sunt logodnicul său, mi-a spus că are o ședință astăzi, a mințit. Nu reușesc să dau de el, mă puteți ajuta?

— În ce problemă?

Jin a înjurat.

— Sunt puțin însărcinat și nu mă simt bine, aproape a mârâit.

— Oh! Nu știam! Da, dumnealui a avut o ședință și poate de aceea nu a răspuns! S-a agitat femeia înainte să tasteze numărul lui Namjoon. Vă fac acum legătura, îmi pare rău! 

Avusese noroc, s-a gândit înainte să se ridice pe coate.

— Da? 

Era nervos, putea să-și de-a seama din vocea sa, s-a înjurat în gând pentru că îl deranjase cu un nimic.

— Joon, a murmurat Jin înainte să plângă. E-Ești ocupat?

— Până la lună și înapoi, ce s-a întâmplat?

— V-V-Voiam să... Te aud, a mințit înainte să-și ridice picioarele la piept și să-și lase capul pe genunchi. N-Nu am numă.. Și, scuze. Pa.

Namjoon a privit confuz receptorul și l-a trântit cu putere înainte să iasă din birou.

— Cine i-a făcut legătura lui Jin la mine? A întrebat înainte să lovească biroul și Yun a aprobat din cap. Dă-mi numărul de pe care a sunat! A ordonat. Ce ți-a spus când a sunat?