Love U, Hate U // NamJin

Capitolul VIII

Oboseala îl făcuse pe Jin sa se înmoaie de tot și mormăise pe Namjoon care încercase să-l așeze confortabil în pat și sfârșise între el și Minjae care se cocoțase pe el și Jin care își afundase capul în scobitura gatului sau.

— Ești bine? Namjoon l-a întrebat obosit înainte să se lase pe vine langa el și să-l șteargă la gură.

— Te-am trezit, a murmurat înainte să se lase din nou peste vasul toaletei și Namjoon i-a înconjurat corpul cu brațul și a început să-l mângâie ușor pe spate. .

— Nu te mai forța, l-a certat blând in timp ce ii încerca să-l ridice. Ridica-te, a murmurat încet înainte să închidă ușa băii cu piciorul. Te-a luat din somn? Ești murdar tot.

— O să..

— Ridică mâinile să-ți scot bluza. Îți lăcrimează ochișorii, de ce nu m-ai trezit?

— Mă descurc cu grețurile, nu știu ce l-a apucat pe bebi. A fost liniștit aseară și .. și-a șters lacrimile cu dosul palmelor și s-a rezemat de abdomenul sau. Cat e ceasul? Cinci?

— Trei, reziști sa stai aici până aduc radiatorul ca sa te speli puțin?

— Pijamalele le am in prima ușa șifonierului sus de tot și lenjeria jos, te-ai murdărit și tu.

(..)

— Sigur nu vrei sa rămân cu tine astăzi?

Jin a negat din cap și și-a rezemat de tocul ușii.

— Sunt bine, o sa mă odihnesc.

— Ți-am salvat numărul meu de telefon și cel de la birou, i-a spus înainte să-i mângâie ușor obrazul. Mă suni orice ar fi, bine?

Buzele lui Namjoon s-au lipit de fruntea să și Jin a zâmbit înainte să-și mângâie ușor burtica.

— Ți-am lăsat bani pe noptiera de langa pat, sa mergem Minie.

— Aveți grijă de voi, le-a zâmbit înainte să închidă ușa în urma lor și s-a mutat la geam privindu-i.

Jin avea de gând să iasă din viața lui Wonho cu totul fără să mai privească înapoi nici măcar o secundă, făcuse o greșeală când se lăsase convins de cuvintele sale frumoase și gesturile sale tandre, cum putuse se creadă că el avea să-i umple golul rămas în urma lui Namjoon? Fusese vorba doar de câteva săptămâni și fusese părăsit, a pufăit înainte să închidă paltonul pe care îl oprise de la Namjoon pentru că nu avea haine potrivite vremii de toamna și-l rugase să îl lase acasă dacă voia să iasă afară, mereu ii cumpărase lucrușoare lui Minjae și pe el se lăsase la urma, trebuia să își cumpere câteva haine mai groase.

— Ei, acum ești fericit? A chicotit Jin înainte să se așeze pe scaun pentru a se incalta. Și mie îmi place aroma lui tati.

Și-a deblocat telefonul in timp ce își mângâia burtica și și-a comandat un taxi, vremea era ușor posomorâtă dar ii plăcea pentru că îl făcea să se simtă bine și liniștit, ar fi vrut să ia toate bălțile formate în urma ploii la rand și să se bucure de ploaie și totuși s-a rezumat la a sta sub umbrela și și-a întins mâna pentru a simții ploaia.

— Rece.

Era odihnit și nu știe ce fusese cu acea criza din noapte, trebuie sa meargă la medic, un alt medic pentru că Chenle nu-l făcea să se simtă atât de confortabil pe cât își dorea el și avea unele rețineri în fața sa. Se liniștise repede și se gândea serios la a ii cere lui Namjoon să-l marcheze din nou, chiar daca nu voiau să fie împreună macar sa numai sufere puiuțul lor așa. Se simțise oarecum rănit când auzise că nu trebuiau să fie neapărat împreună pentru a ii iubi și totuși el tânjea sa fie din nou doar ei, împreună.