Capitolul X

143 20 4
                                    

— Îți stă minunat așa, Namjoon l-a complimentat pe Jin înainte să își strecoare mâinile sub tricoul sau care îi acoperea coapsele. Nu ai lenjerie?

— Nu.

— Ești un obraznic, a mormăit înainte să-i sărute gâtul. Cincisprezece ani și nu te-ai schimbat deloc.

— Am îmbătrânit.

— Nu mi se pare.

— Am treizeci și unu de ani.

— Arăți la fel cum arătai și când ne-am întâlnit un bibliotecă, același zâmbet, aceleași gesturi și aceeași aromă delicată.

— Uneori mă gândesc că, comparativ cu tine nu am nimic.

— Mă ai pe mine, puiucul ăsta mic din burtică care te trezește la cinci și pe Minie care sta agățat de Hea, a chicotit. L-ai crescut pe Jungkook și ai avut grija de Jimin si Taehyung, ai crescut-o și pe Hea si urmează să naști din nou. Ești important pentru noi toți.

— Jungkook deși e omega a lucrat și Jimin la fel... până și Hoseok sau Chenle.

Namjoon a mârâit frustrat înainte să-l pleznească ușor peste fund pe bărbat și l-a întors sub el, și-a trecut limba peste maxilarul sau și și-a lăsat mâna să-i mângâie ușor brațul drept.

— Lasă-mă cu ei, a șoptit înainte să-l sărute pe gât. Eu vreau să-mi țin departe omega-ul de alții alpha, doar eu te pot admira.

— Posesiv?

— Ăhăă, ești doar el meu și toți trebuie să știe asta. Ia mâna de acolo.

— Marchează-mă, vreau să știe toți că am sunt al tău.

— O să te doară și o să-l agite pe bebi, ești sigur?

— Da, vreau sa fiu al tău.

— Ești al meu, baby. Sunteți ai mei și fără să-mi pun marcajul pe clavicula ta.

— Deci, nu vrei, asta ar însemna să formăm o legătură din nou. Vomit!

— Kim Seokjin! Mă gândesc la bine tău, a mârâit supărat Namjoon înainte să-și înfigă mana in părul său și i-a lins clavicula. Nu am o problemă să te marchez, chiar vreau sa o fac. Ești sigur?

— Nu te pot obliga...

— Promit să o fac încetișor.

Jin a aprobat din cap și și-a trecut mâinile după gâtul sau, a închis ochii și s-a lăsat sărutat, supt și lins pe clavicula, gemea absent din cauza placerii care îl cuprinsese. Brațele bărbatului i-au înconjurat corpul și l-a lipit de el, și-a trecut ușor colții peste clavicula sa și Jin și-a înfipt unghiile in spatele sau.

— Joon... Jin a strigat ușor când colții săi s-au înfipt în clavicula sa, durerea îl înmuiase de tot și nu se aștepta ca durerea să aibă acesta intensitate.

Îl simțea, Namjoon simțea cât de încordată era perechea sa, și-a lăsat mâna dreapta spre fundul sau și i-a strâns ușor coapsa, a continuat să-l perforeze ușor.

— Joonie.

Colții lui Namjoon i-au părăsit ușor clavicula și a lins tot sângele care se prelingea, a zâmbit văzându-si marcajul. Jin se lipise de tot de el, îl făcuse să stea rezemat de marginea canapelei.

— Mă vrei? L-a întrebat înainte să se ridice în fund și bărbatul s-a înroșit.

— Excitat.

— Să fim silențios, baby. Minie știi că are un somn nu foarte adânc.

(..)

Namjoon a căscat și s-a întors cu fața spre Jin care dormea, a zâmbit și s-a întins pentru a îl săruta rapid pe buze. Și-ar fi dorit mai multe numere dar nu voia să-l forțeze prea tare pe Jin care fusese copleșit de durere, nu-și amintea să fi fost la fel prima dată, simțise cum clavicula i se rupsese când colții lui Namjoon îl perforaseră. Se abținuse să nu plângă pentru că nu voia să-l facă pe Namjoon să se simtă prost.

Love U, Hate U // NamJinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum