Love U, Hate U // NamJin

Capitolul II

— Bună dimineața. 

Jin a zâmbit și și-a întors privirea spre bărbatul, Wonho era îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni de trening care îi erau lăsați pe coapse lăsându-i la vedere corpul bine lucra la sală.

— Neața, a salutat la rândul său Jin înainte să oprească aragazul și să-i zâmbească. Scuze dacă te-am trezit când m-am dat jos din pat.

—  Nu m-ai trezit, obișnuiesc să mă trezesc devreme. Te simți bine? Scuze că a trebuit dormim toți trei. 

— Sunt puțin amețit.

— Ai vomat dimineață? Termin eu, așează-te.

Pentru prima dată după foarte mult timp Wonho se trezise și găsise pe cineva în casă, se simțea fericit și voia să-l răsplătească pe bărbat pentru intenția de a pregăti micul dejun. Dormise iepurește toată noaptea pentru că era îngrijorat pentru bărbat, fusese destul de slăbit seara și nu voia să i se facă rău și el să doarmă pentru că știa că bărbatul nu avea să-l trezească, fusese drăguț să doarmă cu cei doi, Minjae se cocoțase pe el și ajunsese la perete în timp ce Jin spusese la început că își dorește să doarmă la margine pentru a nu-i deranja când se trezea peste noapte. Încercase pe cât posibil să nu-l sufoce pe bărbat. 

Jin a negat din cap.

— Minjae doarme?

— Da, i-am pus la margine pernele și o pătură să nu se răsucească și să cadă. Bei cafeluță în situația ta?

— Uneori.

— Ai vreo problemă să bei după mine? L-a întrebat înainte să toarne cafeaua din filtru într-o cană pe care o luase mai înainte din suport.

— Nu.

—  Fac eu una mare și bei și tu din ea, e în regulă așa? Nu o să fumez ca să nu ți se facă rău.

— Mulțumesc pentru grijă, a zâmbit în timp ce pregătea sendvișuri. Mergi la lucru astăzi? Eu trebuie să merg.

— Mă gândeam la ceva, spuneai că îți place să gătești?

— Mhm. S-a trezit bebe, a spus simțind amăreala din gură. 

— Nu o supăra pe eomma, a mormăit deranjat bărbatul înainte să-i atingă încet abdomenul. Nu te-ai trezit deloc aseară.

— A fost liniștit, ciudat de liniștit. Obișnuiam să vomit de două ori pe noapte.

—  E un semn că trebuie să fim împreună mai des, a chicotit înainte să se așeze pe vine în fața sa. Legat de seara trecută, poți să uiți, nu e necesar să accepți sau ceva.

— Eomma, Minjae a șoptit din ușă și Wonho a tresărit și s-a ridicat agitat din fața bărbatului. 

— Da?

— Doare aici, a mormăit punându-și mâna pe burtică și Jin a oftat vrând să se ridice dar Wonho l-a privit cu subînțeles.

— Hopa sus, voinicule, a spus înainte să-l ridice în brațe. Hyung? Crezi că ar trebui să-l vadă un doctor? Pare cam cald, vrei să verifici tu? Nu-mi dau seama dacă doar e cald sau are febră.

— Are febră, a mormăit deranjat ca mai apoi să pufnească ușor. Cum ai reușit?

— Pare rău, eomma.

— Nu sunt supărat pe tine. Nu o să mergi la grădi astăzi, îmi iau liber și mergem acasă. Ne poți duce?

— Acasă? Îmi place aici, a mormăit înainte să-și lase capul pe pieptul lui Wonho. Eooma, zâmbești mai mult, îmi place că zâmbești.