Vrei să te măriți cu mine

Devil

Am nevoie de tot curajul din lume ca sa pot intra iar in școală, stiu deja ca sunt de râsul școli dupa ce asa zisa mea iubită m-a lăsat pentru fostul cel mai bun prieten. Ironic dar adevărat, unul din colegii din echipa de fotbal m-a sunat sa-mi spuna ca sunt cea mai mare bârfă din liceu în acest moment, cred si eu ca sunt bârfit la toate colțurile de liceu ,ca na elevi cretini fără viață socială nu au altceva de facut decat sa vorbeasca despre altcineva.

Îmi parchez masina undeva departe de curtea liceului, chiar nu vreau sa atrag atenția prea mult asupra mea, mai am șase luni și o sa absolv dupa pot pleca în Brazilia pentru a strânge bani. Îmi pun ochelarii de soare ,îmi așez cel mai bun zâmbet pe buze, genul de zâmbete care da mereu fetele pe spate și intru în liceu cu gândul sa trec neobservat, dar asa ceva este imposibil când turma de gaițe te privesc de parcă ar vrea să te devoreze, dintr-o dată mă simt puțin straniu când privirile lor îmi bat în ceafă. Deobicei adoram sa fiu in centrul atentiei, dar nu și acum, simt cum curajul meu se duce pe apa sîmbetei și nu-mi doresc decât să dispar ca prin magie din locul asta plin de hiene gata sa sara pe mine. Îmi așez gluga pe cap și trec precum un fulger printre elevii răsfirați pe tot holul, acum s-au găsit toți sa vină la școală, ia pocnit pe toți dintr-o dată iubirea pentru studiu.

Mă grăbesc să ajung la dulapul meu ca să-mi pot lua cartea de istorie și să intru în clasa fara ca cineva sa ma oprească. Dar cum visele mele niciodată nu se adeveresc mă trezesc cu o bătaie pe umăr, mă rog din suflet sa nu fie blonda ,nu știu dacă aș putea da ochii cu ea ,cel puțin nu acum când încă am nervi pe ea.

- Uite cine își arată chipul pe aici!

Murmur o înjurătură destul de colorată inainte de a mă întoarce spre principala mea sursă de nervi, zâmbetul pe care îl deține imi face sângele sa clocotească, este un zâmbet de învingător, tocmai ce a reușit să mă facă o legumă doar prin simplu fapt ca mi-a sărutat iubita. Ma rog, fosta iubită, dar n-am de gând să-i dau satisfacție asa ca ii arăt o privire plictisită.

- Știam eu că pute ceva pe holul ăsta, mă adresez lui ,elevii deja s-au strâns în jurul nostru precum gândacii. Ți-ai deschis tu gura!

Primesc o încruntare specifică lui, fapt ce imi aduce un zâmbet pe buze, nu doar el stie sa joace jocul ăsta. Pot fi un mare nesimțit atunci când vreau.

- Nu cumva ar trebui să fi acasă acum? mă atacă ciuperca umblatoare. Sa te ascunzi in carapacea ta protectoare și să plângi dupa fata visurilor tale pe care eu am cucerit-o?

Îmi trebuie tot calmul din lume ca sa nu sar la gâtul lui, vreau sa termin anul cu bine, încă o vizită la director nu-mi va face decât rau in cazul in care îl bag pe nemernic în spital.

- Poți să o păstrezi, zic deja plictisit. Refolosește ce am aruncat eu.

O prostie mai mare nici ca puteam sa scot pe gură, îmi este scârbă de mine in momentul ăsta. Adolescenți șușotesc intre ei iar enervantul asta din fața mea zâmbește până la urechi.

- Ai auzit, strigă la cineva din spatele meu. Ți-am zis ca nu te merită.

Mă fac alb la față deodată, mă întorc pe călcâie si dau de o pereche de ochi albaștri plini de lacrimi ,mâinile încep să-mi tremure pe lângă corp in timp ce ea face pași în spate. Tara care se afla lângă ea o ține de mână pentru a o liniști ,dar fără folos, lacrimile i se preling pe obraz. Nu pot să respir când o văd în starea asta, iar faptul că eu i-am provocat lacrimile mă sfâșie pe interior.

- Ariana, reușesc să șoptesc inainte ca fata sa o ia la fugă pe hol cu Tara pe urmele ei.

Tot ce se aude pe hol sunt pașii ei si strigătele Tarei. Aud câteva bătăi din palme din spatele meu si stiu deja ca voi rupe pe cineva in bătaie astăzi.