4

753 51 3
                                    

:Hyunjin nu a colaborat de loc cu clasa.. nici măcar cu Felix atunci când i se făcea turul școlii. Nu punea nicio întrebare , nu vobea de loc. Ceea ce pe Felix îl enervă destul de tare. Cele 2 ore petrecute cu Hyunjin , pe lângă că nu se vorbea de loc decât despre clase și locurile din școală , era și trist din cauza feței rătăcite a blondului. În pauză nu a ieșit din clasă , nici de mâncat nu a mâncat. Felix a încercat să fie drăguț cu Hyunjin și să îi aducă de mâncare , de băut , dar acesta nu le accepta. Iar singurele fraze pe care le zicea erau doar "mulțumesc dar nu vreau" sau "mulțumesc nu este nevoie , așa că te rog să le duci alt cuiva".
;Felix era chiar enervat de comportamenutul celui mai înalt , dar a acceptat dorința acestuia și la lăsat în pace restul orelor.

19:30

:Orele s-au terminat , iar Felix privea în liniște cum Hyunjin își strângea lucrurile , iar de sub bancă a scos un mic carnețel , ce la făcut curios pe cel ce îl privea pe furiș.

Felix — Oh? Ce e asta..?

:Își spuse singur cel mai scund. Când observă că cel înalt nu mai e în clasă , își strânse lucrurile și plecă numaidecât după el.
;Era în fața liceului. Așa că Felix la tras de mână înainte de a ieși pe poartă , astfel cel blond se întoarse cu fața la cel cu părul castaniu.

Felix — Ce e cu tine? Ai lacrimi în ochi?!
Se uită atent la fața lui Hyunjin

Hyunjin — Nu.

Felix — Dar așa est-

Hyunjin — Am zis că nu am nimic! Îți mulțumesc că încerci să vorbești cu mine , și mulțumesc că te prefaci prietenos cu mine. Dar nu este nevoie. Din întâmplare am auzit ce vorbeai cu prietenii tăi..

:Spuse blondul , apoi plecă rapid. Era nou , se aștepta să nu fie acceptat. Știa cum arăta. Știa că părea destul de dur sau fițos , dar realitatea era cu totul alta. Deși nu știa că tot ce a auzit era la propriu doar o primă impresie , el a încercat să nu pară dur și aici. Nu voia să pară nici demn de milă și nici neajutorat într-o nouă școală.

Hyunjin — Sunt acasă...
Își salută părinții

Mama — Bine ai venit. Cum a fost prima ta zi?
Întrebă mama acestuia curioasă

Hyunjin — Dificilă...

Tata — Ți-ai făcut prieteni?

Hyunjin — Nu...dar un băiat pe nume Felix , a încercat toată ziua să vorbească cu mine...

Mama — Și? Nu sunteți prieteni?

Hyunjin — Nu. Pentru că are vreo 7 prieteni..cu care vorbea astăzi despre mine...par așa de egoist și temperamental? Oricum , nu am vorbit cu el.

Tata — Of , prostuțule. E doar o primă impresie..

Mama — Exact. Tu nu trebuie să te apuci și să faci totul de capul tău...adică dacă tot vorbea cu tine azi , ar fi trebuit să îl bagi în seamă. Trebuia să arăți contrariul impresiei lor.

:Hyunjin asculta cu atenție tot ce îl sfătuiau părinții lui. Deși amândoi erau stricți cu el și mai distanți de când era mic , acum chiar arătau că îl iubesc. Desigur , de când erau în Seul , părinții blondului s-au schimbat și au devenit mai afectuoși și mai grijulii cu fiul lor , iar Hyunjin era fericit acum.

Hai să Fim Noi - HyunLix✅Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum