Hai să Fim Noi - HyunLix✅

6

:Deși știa că blondul nu voia să vorbească cu el , Felix încerca să-l găsească. Și într-adevăr la găsit. Era în clasă , și desena.

Felix — Hei! Hyunjin? Te-am căutat peste tot.
Se îndreptă la banca blondului

Hyunjin — Wow....ce onoare....nu trebuia
Spuse sarcastic și se ridică ieșind din clasă

:Felix nu se lăsă și îl urmări. Acesta era confuz , deoarece Hyunjin ieși din liceu și pleca pur și simplu. Așadar , cu puțină ezitare , băiatul a continuat să-l urmeze pe cel înalt.

★

:Felix la urmărit o oră pe Hyunjin , până la un orfelinat , și imediat auzi copii ce țipau și radiau de bucurie. Felix se uită atent la ce se întâmpla și zâmbi instant , când văzu că Hyunjin îmbrățișa toți copii și le săruta ușor frunțile. De asta era atâta gălâgie din partea copiilor. Aceștia îl iubeau pe Hyunjin. Observă cum toți copii se așează pe scările orfelinatului , iar Hyunjin pe jos în fața copiilor. O domnișoară a adus o carte de povești , din care Hyunjin urma să citească.
;Povestea era una tristă. Hyunjin citea cu intonație , cu voci diferite când erau dialoguri între personaje , și se oprea la timp când unul dintre copii întreba ceva , ce nu știa. Îl auzea pe băiat cum explica și cum continua să citească. Felix avea lacrimi în ochi , probabil din cauza poveștii. Era mai alt ceva decât un copil. Și spun asta pentru că acesta plângea iar copii de pe scări , nu plângeau deși erau foarte atenți.

Hyunjin — Sfârșit.
Spuse băiatul zâmbind închizând cartea.

:Cei mici au sărit în brațele blondului , acesta începând să râdă în hogote. Era gâdilat de copii. Felix se uita la expresiile feței blondului. Zâmbea , uitându-se la cât de fericit era cel mai înalt , alături de copii. Desigur , cel înalt avea o față perfectă. Un zâmbet până la urechi , un râset colorat molipsitor , ochii căprui în care te puteai pierde foarte ușor. Un corp bine sculptat..totul era perfect pentru Felix. Da , Hyunjin îl atrăgea , nu putea nega. Știa de "problema" pe care o purta de la naștere.

Un băiețel — Hyung !
Îl trase pe înalt de mână

Hyunjin — Da , Junwoo ?

Junwoo — Când mai vii pe aici?

Hyunjin — Păi....aș putea veni mâine.

O fetiță — Oppa !
Îi sări în brațe

Hyunjin — Ce s-a întâmplat , Raeni?
Se ridică de jos cu fata în brațe

Raeni — La ce oră vii mâine?

Hyunjin — Tot pe la ora asta. Dar cu o condiție.

Raeni și Junwoo — Care?

Hyunjin — Vreau un pupic de la amândoi.
Puse fetița jos și aștepta pupicii

:Raeni și Junwoo îl pupă pe obraz , apoi acesta se ridică și se îndepărtă de copii făcându-le cu mâna.
La o distanță destul de mare de orfelinat , Felix ieși de după copaci , astfel a reușit să-l sperie pe Hyunjin.

Hyunjin — Yaaa! Vrei să mori? M-ai speriat! Și ce cauți tu aici?
Spuse iritat blondul

Felix — Te-am urmărit..

Hyunjin — Observ... pleacă

Felix — Nu , până nu vorbesc cu tine.

Hyunjin — 10 minute vorbim , apoi vreau să mă lași în pace. Ai înțeles?

Felix — Da. Deci...ce faci aici?

Hyunjin — Citesc povești pentru copii de aici?!

Felix — Oh , așa e. Am văzut că o fetiță și un băiețel sunt foarte apropiați de tine , în comparație cu ceilalți...

Hyunjin — Da , pentru că ei au niște povești mai tragice decât ceilalți copii , iar eu am fist singurul care le-a fost alături...

Felix — Câți ani au și cum îi cheamă?

Hyunjin — Fetița e Raeni și are 5 ani. Iar băiatul e Junwoo și are 7 ani.

Felix — Sunt atât de mici?!

Hyunjim — Da.

Felix — Și ....

Hyunjin — Nu sunt frați.

Felix — De unde știai că asta am vrut să spun?

Hyunjin — Era evident că asta va fi următoarea întrebare..

Felix — Mâine pot veni cu tine la orfelinat?

Hyunjim — Ei bine , nu.

Felix — De ceee?

Hyunjin — Pentru că nu te cunosc , și vor fi speriați.

Felix — Dar dacă sunt cu tine acolo , nu vor fi speriați.

Hyunjin — Ei bine , nu vii.

Felix — Oh , haideee! Te rog! Ne vom juca cu copii mâine , și va fi drăguț. Te rog?

Hyunjin — Bine! Fie! Ne vedem mâine , la liceu. Aceași oră ca și astăzi.
Spuse și plecă pe drumul lui înspre casă