Hai să Fim Noi - HyunLix✅

12

:Hyunjin , știa că are tot weekendul la dispoziție, să arate că poate fi un prieten bun pentru toți. Mai ales cu Chan. În special el , pentru al accepta de-a binelea. Probabil a spus da , de dragul celorlalți. Așa , că fiind vineri seara , toți trebuiau să se culce. A mers lângă ceilalți , și a închis ochii , încercând să adoarmă , însă simți cum cineva îl înveli până în gât , și deschise ochii.

Hyunjin — De ce faci asta?

Chan — Pentru că , așa fac cu toți.

Felix — Da , Channie e mama grupului nostru. Mereu ne învelește și ne sărută frunțile înainte de culcare.

:Hyunjin nu a mai spus nimic , și la îmbrățișat pe hyungul său. Chan le-a sărutat frunțile tuturor , apoi a mers lângă Jeongin luându-l în brațe și adormind instant.
;Blondinul , zâmbi satisfăcut. Se simți bine , datorită lui Chan și celorlalți. Închise ochii , și simți cum mâna cuiva , a fost pusă pe el. Trase cu ochiul , și îl văzu pe nimeni altul , decât Felix.

★

:Hyunjin se trezi primul și făcu micul de jun pentru toată lumea. Desigur făcu ceva ușor și gustos. Când s-au trezit cu toții , au fost chemați la masă după ce și-au făcut rutinele de dimineață.

Han — Nu mănânci și tu cu noi?

Hyunjin — Um...nu...

Minho — De ce nu mănânci? Tu ai făcut mâncarea...

Hyunjin — Doar...nu mi-e foame.
Zâmbi forțat băiatul , apoi îl privi pe Chan și plecă în sufragerie

:Și lui îi era foame , nu mâncase nimic , dar se simțea incomod să stea în preajma lui Chan. Știa că nu e chiar acceptat de acesta. Așa că evita orice contact cu el până era acceptat. Numai așa s-ar fi putut simți în largul său. Felix era îngrijorat pentru blond , așadar , mâncă rapid și merse și el în sufragerie. Se așeză lângă Hyunjin , și îl privi ușor timid.

Felix — Ce se întâmplă? Ești un mâncăcios...de ce...nu mănânci?

Hyunjin — Doar..nu mi-e foame.

Felix — Asta nu este adevărat...

:Înaltul nu a mai spus nimic. Felix îl luă în brațe și îi mulțumi , nu doar pentru mâncare , ci și pentru că era implicat și se străduia să fie acceptat și de Chan. Bineînțeles , că băieții au apărut și ei în peisaj.

Chan — Bună treabă , Hyunjin. Mâncarea a fost gustoasă-
Îl privi pe Hyunjin cum ieși din casă fără să spună ceva.

:Toți îl priviră pe Chan , destul de ciudat. Cu toții știau de ce blondinul de comporta așa.

★

:Era seară , iar Hyunjin se întoarse la casa lui Felix. Când deschise ușa de la intrare , zări pe cineva , așezat pe canapea. Deschise becul și înaintă spre canapea.

Chan — Ai ajuns acasă , în sfârșit.
Se ridică băiatul în picioare

Hyunjin — Da..
Spuse evitând privirea ciudată a celui mai mare.

Chan — Unde ai fost?
Întrebă acesta

Hyunjin — De ce te interesează , atât de tare unde am fost?
Întrebă fiind confuz

Chan — Nu mă interesează...

Hyunjin — Atunci? E din cauză că te evit? Nu e ca și cum ți-ar păsa ție.
Plecă în bucătărie

Chan — De ce o faci? De ce mă eviți?
Îl urmă pe cel înalt

Hyunjin — Că mă pui să fac ceva , ce nu pot face în două zile. Mă gândeam că dacă voi fi acceptat de tine , mă vei lăsa să arăt că sunt un prieten de încredere și bun pentru voi , pe parcursul prieteniei.
Spuse cel mai mic , supărat