După șapte ani în care a trecut prin Iad, acomodarea cu o nouă viață, un nou oraș și oameni noi sunt cele mai mici probleme ale lui Zoey. Înainte de toate, trebuie să învețe cum să respire din nou, să-și oprească trupul din a reacționa la orice atingere, oricât de mică și să nu mai tresară la fiecare zgomot. Să nu mai fie o cochilie goală și bântuită. Trebuie să-și reducă demonii la tăcere ca să poată să învețe ce înseamnă să fii în viață. Însă cu siguranță podul vechi și șubred de la periferia orașului, un loc ascuns, uitat de lume și nesigur, pe care-l găsește întâmplător, nu-i ușurează munca. Nu atâta timp cât apele învolburate și reci o ademenesc cu un cântec dulceag, să-și abandoneze toate temerile, să-și înece demoni și să-și pună capăt suferinței. Cine se putea gândi că cel mai nesigur loc din oraș o să ajungă al doilea cel mai sigur refugiu al ei? Cine credea că în locul în care ea a fost atât de hotărâtă să-și piardă viața, va descoperi un motiv suficient de bun să lupte? Apariția lui Maverick Black nu a fost niciodată o parte a planului ei măreț, însă bărbatul arogant, cu voce groasă și păcătoasă, cu prea multe măști ș-un zâmbet fermecător reușește să trezească în Zoey tot ceea ce credea că i-a fost furat. Tot ceea ce a ajuns să creadă că este pierdut pe vecie.