antierou

Nu am putere să îmi scot cuțitul ăsta din piept. Nu mai am putere să îmi improsc vopselele pe pereții ruinei ăsteia de existență și să îmi sterg doliul pentru fiecare moarte a sufletului meu. Acum, voi fi bine. Acum, voi fi bine. Acum, voi fi eu însăși. 

antierou

Nu am putere să îmi scot cuțitul ăsta din piept. Nu mai am putere să îmi improsc vopselele pe pereții ruinei ăsteia de existență și să îmi sterg doliul pentru fiecare moarte a sufletului meu. Acum, voi fi bine. Acum, voi fi bine. Acum, voi fi eu însăși. 

antierou

Ridică-ți ochii și inspiră prezentul. 
          
          Tine-te de cuvinte. 
          
          Tine-te de moliile din care te-ai recreat. 
          
          Tine-te de venele mele. 
          
          Tine-te. Și ineaca-te. Tine-te. Și trăiește.
          
          Tine-te. Și nu uita sa respiri. 
          
          Ai o singura viață să o arunci în cer. 
          
          Ai o singură șansă să îi dai foc oceanului. 
          
          Ai o singură lume pe care să o distrugi. 
          
          Îmi pare rău, existență, că nu îți pot ajunge mâinile de fum. 
          
          Îmi pare rău, clipă, că nu îți pot programa sfârșitul peste un mileniu. 
          
          S-a terminat... S-a terminat... Voi fi, în sfârșit, bine.