Știu că ce voi scrie acum nu va ajunge la mulți pentru că pe nimeni nu interesează ce scriu eu heheh.
Astăzi i-am promis bunicii mele că voi veni să dorm la ea acasă. Înainte am fost în oraș alături de foștii colegi ,iar ea s-a asigurat că sunt ok,i-a păsat mai mult azi de mine decât mamei. Am ajuns la ea , mă aștepta în afara blocului cu brațele deschise pentru o îmbrățișare călduroasă. Mi-a făcut de mâncare ce îmi place mie cel mai mult și mi-a făcut ciocolată caldă a naibii de bună. A vorbit cu mine ,mi-a ascultat toate poveștile ,apoi ne-am așezat în pat și a adormit. Acum stau cu ea și pur și simplu plâng. Acest micuț suflet este omul care m-a crescut ,care a avut grijă de mine ca de ochii din cap ,femeia căreia începusem să-i spun "Mama" când eram mică .
Ea acum locuiește alături de familia unchiului meu . Vărul meu este un golan , un copil needucat , distrus. Bunica trece prin iad alături de el,iar eu de-abia îi pot fi alături din vina scolii si a altor lucruri.
Ideea este că vreau să vă bucurați de toate persoanele din viața voastra. Unele persoane trec prin iad in fiecare zi si totusi ,seara mai au puterea sa zambeasca. Faceti-i sa zambeasca ,fiti alaturi de ei. Pentru familie insemnati totul , apreciati. Pentru ca oamenii vin si pleaca ,dar sunt unii care pleaca doar in ultimul lor moment. Pe ei trebuie sa ii iubiti.
Ok asta probabil suna groaznic ,imi pare rau.